Sângele celorlați-Simone de Beauvoir

Sângele celorlalți este o contemplație existențialistă cu personaje aflate în fața propriilor destine. În pragul Celui de-al doilea Război Mondial, caracterele romanului își percep angoasa confruntată cu drama de a fi împins să trăiești, să alegi, unde ceilalți vor suferi consecințe chiar și în urma simplei tale existențe.

Un roman al dilemelor etice care răsar la intersecția dintre identitatea individului și revoluțiile de clasă, ce, în mod repetat, par a ataca cruda realitate a subiectivității singulare, cât și imanenței morții.

Pe lângă faptul că, în carte. libertatea de alegere pare a fi un blestem, cum acest blestem îi va afecta pe alții nu poate fi dinainte știut, deci pare că nu există alegere corectă, singura existență de care putem fi siguri fiind a noastră proprie.

Jean Blomart renunță la statutul lui de copil burghez și se înrolează în partidul comunist, dar îl părăsește la moartea unui prieten. Spre deosebire de Jean, Helene nu își duce existența într-un ideal altruistic. Ea doar așteaptă , caută, raportându-se la reveriile sale, să trăiască povești, aventuri romanțate,. Ceea ce nu reușește cu logodnicul ei, Paul, ce i se pare un tip mediocru. Dar felul în care vorbește acesta de Jean Blomart o face și pe ea să viseze. Așa că, deși Paul nu cedează la insistențele acesteia de a-l cunoaște, Helene reușește, sabotându-le o întâlnire.

La început Blomart răspunde sec la intențiile Helenei, și îi întoarce des replicile, caracterizând-o o mic-burheză. Dar Helene nu se dă bătută, cuprinsă de o pasiune răvășitoare, și deși, Blomart face tot posibilul să nu intervină nici în viața lui Paul, nici într-a Helenei, se pare că și simpla lui existență ar fi o problemă, tot o alegere căreia, oricât ai gândi-o, nu poți să îi cunoști cu adevărat finalitatea.

Simone își introduce clar spiritul existențialist în dramele lui personajului cumpănind la intersecția dintre multe destine, Jean Blomart. Este Al Doilea război mondial și oamenii se împart în tabere politice. Este o logodnă între doi prieteni care se destramă, datorită lui. Sunt două femei care se destramă fiindcă el nu alege o tabără. E o dorință veche de a câștiga din mâinile lui, și nu de a prelua statutul familiei sale. Și e mama sa plângând singură în imensul ei budoar.

Într-una dintre conversațiile lor, tânăra povestește cum în copilărie apăsătoarea greutate a sensului vieții părea mai ușoară- puteai lesne să o aloci lui Dumnezeu. La care Blomart îi răspunde că, în loc să caute sensul dat din ceruri, ar trebui să și-l făurească singură.

Astfel, conscrata autoare de mișcare feministă reușește să metamorfozeze un roman aparent siropos în drama omului care este dator să își caute singur un destin, atunci când nu există unul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s