Ce Înseamnă să fii în viață?

Încearcă să nu uiți de linia de mijloc.

Mediana se întrepătrunde pe calea inimii-

numai acolo a oferi găsește a da.

sufletul în dreapta

akasha, sufletul acasă

când noaptea se lasă,

akasha e drumul spre casă.

Deci,

data viitoare când privești adânc în ochi,

când îmbrășișezi, sau plângi, ascultând tot felul de povești,

când ești prietenul cuiva,

când suferi la telefon cu el, chiar dacă el suferă după altcineva…

Nu uita de lună, ce se incunună

cu o pânză de fractali, norii în jurul ei,

dansând de parcă ar spune povești

și de cartea citită la lumina ei.

Nu uita că fratele tău îți spunea extraterestru verde când erai mică

și îți plăcea să scrii povești,

împletindu-ți gândurile precum luna norii.

Ai scris una despre o feitită cu aripi,

ca mariposa,

care își desoperise drumul spre familia ei de spirit,

după ce citise o carte în podul părinților săi umani.

Și mai târiu am citit o carte verde despre extratrestri, găsită în pod.

Când eram mică știam cine voi fi, și era ce voiam să fiu.

Dar nu puteam să explic ce era.

Voiam să fiu eu.

Eu, fără oglinda care mă definește.

Eu, plutind prin spatiu.

Dacă mă iubeam?

Eram iubire.

Eram Om.

ori tot,

ori eu,

dincolo de definiții.

Dar îmi plac prea mult poveștile.

Iar starea de transă în care le admir, fără a le atinge.

Tu îl simți pe Dumnezeu?

Reclame

you go back to her and…

Nu ne mai văzusem de ceva timp.
Ploua de atâta vreme, contratimp
Mi-era frică să-ți arăt demonii mei
Tu mă știai, aveam în spate ani grei
Dar citeam în privirea ta
Erai cu mintea la ea
Că te va suna, vioara plângea,
Glasul ei cu amărăciune curgea

Oameni oglinzi

Uneori, pare că oamenii sunt oglinzi-

reflectă emoțiile noastre precum ape cristaline

convingerile noastre precum butoane apăsate dincolo de carne.

Descoperim în ei cum să ne cunoaștem pe noi

mental,

fiecare relație amestecă și așează un cub rubik

reperzintă yin si yang.

Mi-ai desenat în joacă yin și yang pe picior.

Îmi făceai caricaturi pe piele,

te prosteai ca un copil nătâng,

inocent,

un pic pasional când mi-ai pus flori pe sâni

-cu pixul-

parcă voiai să-i guști.

Mai știi?

Te-am convins cu un sărut să dai graffiti în lucul meu preferat.

Ai scris numele meu pe ziduri

lângă al tău.

M-am prostit scriind citate cu spray-urile tale

și tot tu m-ai învățat că muzica poate fi meditație.

Mai lipsește un element ca tabloul să fie complet,

Spirit.

Țesătura mistică ce se reduce la un punct,

un nucleu de lumină,

ce reduce oamenii la orice vor să creadă că sunt,

propriile lor oglinzi.

Cybele

Stă în umbra unei mitr-episcopale

Decorată cu turnuri și pinacole.

La poarta orașului, rază cu rază,

Semiluna îndrumă oameni acasă.

Țese universul, îl ascunde

În umbră, îl luminează c-o undă.

În mâna stângă, cinci instrumente- chei;

În mâna dreaptă, chimia sulfetului.

Cercul dorințelor, degenerării,

Zace amorțit in cutia Pandorei.

Șarpe încolăcit pe un ou-

Creatorul și Universul său,

Filozoful și misterele sale,

Când oul se sparge, omul răsare.

Legi universale ce în timp se-afundă,

Mistere antice ne urmăresc din umbră.

Cosmos

Uneori, mă trezesc reproșând literelor

-de ce nu vor să iasă din foc?

Nu înțeleg că le-am dăruit ce-am mai de preț?

Curajul de a rămâne în picioare, de a trăi,

de a iubi,

de a învăța să iubesc,

cu aripi libere, frenetic, dincolo de nori?

Dar Matangi are ritmurile ei;

ca orice femeie, trece printr-un ciclu,

doar că nu se regenerează carnal,

ci lunar, astrologic, energetic.

N-are nevoie de incantații,

are nevoie să o doresc de parcă n-aș putea , fără ea,

respira.

Druizi

Știi mitul despre druizi și diadre?

Copacii vieții, ale lor merkabe?

Pe insule aproape de Altantida

Zeul soarelui veghea cu aripa;

Pentru viață, ai nevoie de puțină

Lumină- și va fi divină!

Regi, sori răsăriți din mare

Se pare, purtau platoșe de spânzurătoare

Destinate celor care, sub a lor apăsare,

Nu spun adevăr, ci cuivinte goale.

Nu-ți fie frică de întuneric, moarte,

Falsitate, sunt forme finite-

Infinite sunt viață, lumină, claritate.

Tu alegi dacă vei trăi o nouă noapte!

Pân-atunci, mai bine te-ai ruga

Când răsare luna plină, nouă, secera.

Obiectul adorat, lumina, Soarele,

Legenda păstorilor cu ofrandele,

Potopul, Arca lui Noe, fratele,

Morala- nu întoarce spatele,

Logosul, divin ajutor, desparte apele,

Clopotul și lumânarea, Ființa,

Apa sfințită, credința-

Tradiții din peștera lui Zoroastru

În umbra pâmântului, astru.

Solstiții de vară și iarnă,

Ține minte- urci să cobori iară!

Omul e suflet, spirit, natura animală

Iar sufletul contopește ce separă.

Leul stăpânește impulsul desfrânat,

Tăcerea ce mintea a unificat,

În conștiință, dincolo de orice substrat,

În corp, la frecvențe înalte armonizat

Cheia lui Ankh, simbol agățat

În dreapta inimii, suflet recuperat.

Pași pe nisip

Azi e despre soare

Mă urc în tren și plec la mare

Privesc cu stupoare

Răsăritul ce se pierde în zare

Orizonturi clare

Fără să te definești, cine ești, oare?

Asta-i evadare

Viața te trage înainte, marea căutare

Privind tăcerea un timp

N-am mai alergat după pași lăsați pe nisip

Am înțeles subit

Valurile, cordul, au același beat

Miros de mir

Nopți calde, acum uscate petale de trandafiri

Scumpe amintiri

Lumea ne-a depărtat pentru un timp, ce zăboviri

Oglinda

Privește , oglinda te privește
În tăcerea ei, o lume de poveste

Ai poarta-n ochii tăi, îndrăznește

Să fii tu cel care scrie această poveste

Oprește tumultul obsesiv

Te ține departe de ritm, nu fii naiv

În dualitatea minții încă captiv

Stai și respiră un timp, fii creativ

Am bătut atâtea lumi neîncetat

Sufletul din galaxii întregi mi-e format

Naveta asta, Terra este un deșert

Nu mai sunt mulți care încă simt în piept

Dinte pentru dinte, nimic nu-i iubit

Fariseii încă plâng un înger răstignit

În timp ce la radio se aude același beat

Sțiri instigă la ură, surâs, foc mocnit

Reptile își fac loc în monitoare

Frică pentru mâine, reclame neon stradale

Big Brother și-a lansat antenele negre

Să consume suflete ca pompele funebre

Vor să te limiteze, dar tu calmează-ți mintea

Nu te pierde în gânduri, sparge oglinda

Inspiră, expiră, ascultă conștiința

Ambiția, voința, trezește Ființa

Lasă binele să te prindă în plasă

Sub câte substraturi este tot ce contează?

Nu vei găsi pace dacă în tine n-o vezi

Doar tu cu tine lumea ți-o completezi

Vezi ce visezi, ce destin proiectezi

Sufletul se pierde-n beznă de nu-l corectezi

Am ales să privesc tăcerea un timp

Fără să alerg după pași lăsați pe nisip

Ascultând pulsul mării, am înțeles subit

Că valurile și cordul sunt pe același beat

El e cu mine, prin briză simt miros de mir

Mă bucur de prezent, nu mai vreau zăboviri

Păstrez în buzunar alese amintiri

Nopți calde, acum uscate petale de trandafir

Cerul….. limita e cerul

Oglinda și povestea ei, dezleagă misterul

Cu un ideal, țintesc către stele

Energia universului curge-n venele mele

Voi fi aici până limita va cădea

Cerul cade, lumea e a mea

Skater boy

vreau să fie vară și vreau ca tu să vii seara în bucurești vreau să vii să dai un graffiti undeva pe străduțele dintre Universitate și Română lângă cele cu luna și rick and morty tu cu sneakerși colorați eu îmbrăcată din cap până-n picioare în negru să îmi dai părul pe spate când te trag să te sărut pentru că pare că orice aș face tot pentru tine vreau să strălucesc.

Adevăr și provocare

Aberăm în tihnă discuții serioase.

Când cineva vorbește despre jocuri psihologice

Și cum le impunem subtil

Ca să ne potoli proprii demoni

Cu poftă de a domina sau a fi subjugați,

Altcineva răspunde despre cum

Am început cu imaginile zeilor

Devenind robii unei lumi sedentare,

Doar pentru a clădi un imperiu.

Omul cucerește lumea prin imaginație,

Aberează despre cum va atinge

Tot ce îi depășește limitele.

Un joc de adevăr și provocare

E ca șotronul pentru noi-

Sperăm ca „piatra” pe care o „aruncă”

Cel care ne testează limitele

Va cădea în pătrățelul

Dorinței încă mute din noi,

Pe care rațiunea ne împiedică sec

S-o afirmăm cu voce tare.

Așa, iar ne jucăm roluri absurde,

Ascunzându-ne după cuvinte.

Am avut un sentiment ciudat

Când mă uitam la tine,

Cu un zâmbet de cameleon,

Fugind de clipa care zice prea multe

Despre vănt rece tăindu-mi prin suflet.

M-am gândit cum suntem niște tipi tari

Care debordează de idei interesante.

Știm și cum să ne distrăm,

Tot ce merge un pic mai nașpa

E că, încercând să fim interesanți,

Am uitat cum să ne iubim.

Deci ne înghițim poveștile în sec,

Ca pe pastile amare.

Dar spălate cu votcă,

Incompleți, imperfecți, inconstanți,

Paraziți în propriile vieți.