Încearcă să nu uiți de linia de mijloc.
Mediana se întrepătrunde pe calea inimii-
numai acolo a oferi găsește a da.
sufletul în dreapta
akasha, sufletul acasă
când noaptea se lasă,
akasha e drumul spre casă.
Deci,
data viitoare când privești adânc în ochi,
când îmbrășișezi, sau plângi, ascultând tot felul de povești,
când ești prietenul cuiva,
când suferi la telefon cu el, chiar dacă el suferă după altcineva…
Nu uita de lună, ce se incunună
cu o pânză de fractali, norii în jurul ei,
dansând de parcă ar spune povești
și de cartea citită la lumina ei.
Nu uita că fratele tău îți spunea extraterestru verde când erai mică
și îți plăcea să scrii povești,
împletindu-ți gândurile precum luna norii.
Ai scris una despre o feitită cu aripi,
ca mariposa,
care își desoperise drumul spre familia ei de spirit,
după ce citise o carte în podul părinților săi umani.
Și mai târiu am citit o carte verde despre extratrestri, găsită în pod.
Când eram mică știam cine voi fi, și era ce voiam să fiu.
Dar nu puteam să explic ce era.
Voiam să fiu eu.
Eu, fără oglinda care mă definește.
Eu, plutind prin spatiu.
Dacă mă iubeam?
Eram iubire.
Eram Om.
ori tot,
ori eu,
dincolo de definiții.
Dar îmi plac prea mult poveștile.
Iar starea de transă în care le admir, fără a le atinge.
Tu îl simți pe Dumnezeu?
