De lacrimi

Anunțuri

Iubim idei

Si daca nu iubim de fapt persoane, ci idei?Ne intersectam vietile la intamplare, rasfrangem in ceilalti o dragoste pe care o cautam de mult, pana la urma iubirea e doar un instrument sa ne daruim singuri credinta pe care o cautam.

Dar nu iubim persoane. Nu cred. Iubim nevoi, senzatii, reverii, miracole, tot caruselul din mintea noastra pe care o persoana il poate manui atat de usor, doar intinzandu-i cheia de la maneta.

Crezand ca o iubim pe ea. Niciodata destul de rationali incat sa admitem ca e imposibil sa o iubim fix pe ea, pe care n-am stiut s-o cautam ochi, buze, par, trup, mister, ganduri, alura, viziune. Ea ne-a iesit la iveala, nu fara sa ii cautam chipul unic prin multime, ci cautand senzatia ei, care tot din noi vine.

Uscat


Dimineata e lipsita de poveste. 

Apoi citesc un articol in care tu ai incercat sa iti descrii inspiratia. Dar mi-e prea greu sa vad persoana din spatele povestii tale. Esti mai mult tu, imprastiata printre cuvinte, ca un scriitor ce isi releva viziunea in prim-plan fata de drama personajului. Si e teribil, pentru ca incrustata in toata povestea este limitarea pe care ti-o impui tie impunand-o ei, pentru ca nu ai incercat nici o clipa sa o vezi disparand un pic din judecata ta subiectiva, asa ca ai pierdut orice frumusete puteai sa gasesti.

Imi imaginez cum ti se dilata cerul si in coltul fiecarei stele este o emotie de-a ta. Cerul meu imprastie o lumina anosta reflectata in blocuri. E ca o reclama proasta. Abia azi am ochi pentru frunzele galbene si imi apar versuri de Eminescu in cap, dar cine sunt eu sa caut emotii?

Ce e cu tine? De ce te perinzi printre vise cu atata curaj?

Stiu ca poate incerci sa nu lasi lumea sa te doboare. Vad ca vezi lucruri frumoase in atatea umbre si cauti sa iti folosesti puterea pentru a ajuta. Sa iti spun sincer, esti prima persoana care a rasarit in viata mea dupa ceva timp care spune ca nu vrea sa isi iroseasca viata. 

Cand am vorbit prima oara credeam ca am sa te ajut. Atatea lucruri spre care ne-am propulsat, eu in hazard, tu poate stiind exact ce astepti, s-au metamorfozat in ciocniri de emotii, intamplari si rasete, dar ceva s-a pierdut de la conversatiile noastre noaptea tarziu, fara fata, doar voce. Ai devenit transparenta pentru ca am ajuns sa vad in tine ca intr-o oglinda un amalgam a tot ce am intalnit vreodata.

Nu am fost acolo ca sa mai vad cu surprinderea a doua universuri care, pana acum antitetice fiind, printr-o intamplare fiecare l-a intampinat pe celalalt cu bucurie in momentul ciocnirii.

Sunt un om atat de imperfect in spatele cuvintelor. Un om care se pierde in greseli, in aparente si in violenta.

Decizii de moment. Ai fost ca un loz tras la intamplare din loteria vietii. Acum stau si scriu descifrandu-ti pielea, cu toate ca n-am cuvinte sa explic absurditatea. Stau si privesc uneori, cand nu ma simt captiva in impulsuri, ce se intampla cu voi.

Acum esti tu. Ghinionul tau sa fii data pe drumuri de doua ori. Si lupta cu Bucurestiul de care esti indragostita. Atat de absurd, ca te-am intrebat, mai in gluma mai in serios, ce naiba e cu tine. Inunzi cu tine limitele oricarei persoane. Incerci. Sa fie mai bine de fiecare data. Esti calda. Prea buna. 

Ochii mei citesc prin frica. Dar sunt imuna la sentimentele pe care nu le inteleg pe de-antregul. Si te-am lasat ca un puzzle in loc sa te pun intr-o cutie cu o eticheta, iar dincolo de asta eu nu pot sa ma dau cu un pas inapoi si sa analizez.
Incerc sa scot cuvinte din absurd. Dar e ca si cum as scoate apa din piatra seaca. In urma catorva cuvinte, se va asterne iar o pacla superficiala. 

Ca flori ofilite. Ce sa faci cu o vaza de flori ofilite intr-o camera moarta?

200


   Pentru ca, desi mintea noastra primeste informatii despre ceea ce vedem, auzim, mirosim si pipaim in fiecare clipa, sufletul nu poate simti aceste actiuni decat prin intemediul unui filtru numit sentiment.Iar aceste sentimente sunt metamorfozate prin scris in ganduri, si nevoia de a metamorfoza sentimentele in ganduri este insasi nevoia de a intelege propria viata, cat si ce vrei tu de la ea. Scriem despre bucurii si tristeti, ce merge bine, ce simtim ca nu merge cum ar trebui. Scriem ca sa numaram etapele pana la idealul nostru,scriem ca sa exprimam iubirea de viata.

Asa mi-am inceput calatoria pe blog acum in 2014. Au trecut ani in care am scris, apoi am renuntat o perioada, abia din februarie anul asta pot sa zic ca am inceput sa ma axez mai mult pe blog.

Astazi ar fi o editie aniversara…cu articolul de ieri am atins suma de 200 de articole publicate pe blog. Mi-am insirat aici gandurile fara cenzura, depasindu-mi limitele in exprimare, am incercat lucruri noi jucandu-ma cu vorbele, imaginatia si sentimentele, si nu m-am uitat in urma, nu m-am uitat in gura lumii, am incercat sa fiu eu insumi si sa merg pe calea mea, adica sa creez ceva ce, poate, nu digera toata lumea din demonii mei. Practic, in timp, am reusit sa inteleg ce vreau, vreau sa scriu fara sa-mi impun nici un fel de cenzura, sa exprim tot ce am de zis, nimic nu ar avea acelas sens daca mi-as feri culorile. Sunt eu aici, cu toate nuantele gandurilor mele, cu toate lucrurile pe care le descopar vorbind fara oprelisti, supunandu-ma la riscuri.

O sa incerc mai departe sa vorbesc despre tot ce am invatat despre mine in acesti ani care au trecut. O sa vorbesc despre tot ce mi-as fi spus legat de viata pe la 15 ani- atunci cand am inceput acest blog.

1.Comunica!

Indiferent ce ai vazut, prin ce ai trecut, ce ai simtit, exprima-te pe tine. Nu incerca sa ascunzi ce esti, poate treci prin momente grele, dar daca incerci sa te feresti, sa nu iti privesti problemele in fata, nu vei face decat sa simulezi fericirea, sa iti creezi o realitate alternativa. Armele tale fiind la pamant, atentia ta concentrata in alta parte, durerii ii va fi usor sa te atace. Si, pana la urma, multa parte din vina pe care o resimti legata de aparentele care nu ating realitatea, este si ea doar o aparenta. Daca nu vorbesti cu altii, in orice fel despre tine, nu vei fi capabila sa inveti din durerea ta. Oricum, cu cat incerci sa ascunzi mai mult o problema, cu atat ea va rabufni mai tare. Da, e cu dus si intors, nu merita sa te deschizi pentru toata lumea, dar gaseste persoanele pe umarul carora sa plangi cand ai nevoie. Traim printre oameni, suntem fiinte sociale, orice ar fi, depindem de ei.

2. Vei fi intotdeauna tu cu tine.

Viata e o calatorie prin care nici ai tai nu pot sa te tina de mana non-stop, oricat si-ar dori ei asta. Incearca sa nu depinzi de nimeni. Nu trai ca sa iubesti un baiat, daca e cazul. Toata cautarea asta de „persoana potrivita”, asa cum au si restul, cand tu nu te iubesti pe tine, te poate face sa pierzi o groaza de timp in bratele persoanei care nu te merita si nu te ajuta sa te dezvolti. Toate vin la timpul lor. Esti singura de fapt, o relatie nu e in nici un caz despre a depinde de cineva. Si asta e partea frumoasa, ca te iubesti si te respecti tu pe tine, te bucuri de compania ta, inainte sa te oferi altcuiva. Nimeni nu iti va da fara sa iti ceara la infinit, nimanui nu-i plac persoanele care nu se pot ajuta nicodata pe sine.

3. Puterea nu vine din lucrurile grele prin care ai trecut, ci din felul in care inveti sa treci prin ele.

Viata nu se va opri niciodata din suisuri si coborasuri. De fapt, drumurile se ingusteaza cu cat pierzi din timp si responsabilitatea care creste odata cu varsta va fi din ce in ce mai mare.Sa scapi dintr-o perioada naspa nu-ti garanteaza ca nu vor mai fi altele, ba din contra, va trebui sa iti refaci de fiecare data sistemele de lupta cu sentimentele negative. O fi fericirea o decizie, dar nu e o decizie lesne de facut tot timpul. Cere perseverenta, deschidere mentala, comunicare si multe alte scheme, diferite de la persoana la persoana, altele la fiecare etapa. Te vor dobori gandurile tale uneori. Atunci aminteste-ti ca viata este chiar despre cum reusesti sa dansezi in furtuna. Fiind mereu pe pozitii, impingand limitele tale prin orice fel dincolo de nori, vei capata un scop in viata. Iti vei aduce aminte de tot ce ai depasit si acest lucru te va stimula. Asa ca pune un cantec care iti da putere de cate ori plangi si viseaza ca va fi bine dincolo de tristetea pe care o explorezi.

4. Nu te juca cu focul

Stiu ca unii te-au ranit, dar sa te lasi schimbata de oamenii ce ti-au facut rau inseamna sa te cobori la nivelul lor. Poate nu te gandesti neaparat la tine, dar gandeste-te la ce alte persoane o sa strici fara sa vrei ducand mai departe ura. Esti responsabila de toate persoanele cu care iei contact intr-un fel sau altul. Oricum, crede-ma, fiecare plateste cu varf si indesat pentru felul in care gandeste. Tu stii cel mai bine ca propriile ganduri ucid. Oamenii care se lasa doborati intr-o viziune ingusta, egoista, nu ajung prea departe. Oricat de greu ar fi sa rezisti cand tot ce vrei e sa iti ingrosezi scutul, gandeste-te ca risti sa mai ramai doar cu un scut gros in final.

5. Lasa viata sa curga, lasa mintea sa descopere

Informeaza-te, exploreaza idei, mareste cercul tau de cunostiinte, experiente, influente, dezvolta-ti imaginatia. Intr-un cuvant, nu iti lasa mintea sa moara fugind de ea. Canalizeaza-ti o parte din energie invatand lucruri noi. Pe langa faptul ca te face mai destept si micsoreaza riscul de alzheimer, te propulseaza in mii de posibilitati, te ajuta sa te descoperi mai bine, sa iti iei in mana viata, sa vezi n de posibilitati acolo unde era numai una. Poate aici unde esti acum nu e tot ce esti capabila sa fii. Cat esti tanara si nesabuita, cat inca ai energia necesara sa imblanzesti lumea, fii activa in mintea ta, controleaz-o, dezvolt-o, avanta-te unde numai in visele tale cele mai aprige aveai curajul sa o faci. Profita de viata de parca ai fi furat-o, nu o lasa sa treaca pe langa tine, spunandu-ti ca nu tu ai ales-o, oricum e singurul lucru pe care chiar il ai.

6. Si totusi, ai grija de sufletul tau.

Nu te avanta sa fii atat de nesabuita incat sa nu mai ai grija de tine. Nu e cazul sa te uiti in gura lumii, ceea ce e moral pentru tine nu e moral pentru toata lumea, oricum asta depinde mult de seturile de convingeri, de perspectiva si datele problemei. Dar priveste-te din cand in cand in oglinda si intreaba-te pana unde iti convine sa duci aventura. Daca nu iti convine, renunta la orice iluzie te-ar determina sa o duci mai departe, se poate transforma intr-o greseala care, daca nu te afecteaza pe moment, te va afecta inzecit pe viitor.

7. Asuma-ti responsabilitatea pentru gandurile tale.

Nu vreau sa intru in polemici despre pana unde te influenteaza ceea ce gandesti , despre daca e bine sa gandesti asa sau asa. Ideea e ca in epoca noastra nimeni nu poate sa afirme ca gandurile tale nuiti influenteaza intr-o anume masura viata. Lucreaza asupra lor, pentru ca daca nu o faci, ele oricum vor actiona in universul de care esti tu inconjurata. Fa-ti din cand in cand un bilant al convingeriloe si pastreaza-le doar pe cele care ti se mai potrivesc. Asa cum ai grija prin atatea feluri de corpul tau- mai ales ca fata :)- pentru ca imaginea de ansamblu sa te multumeasca, la fel sta treaba si cu mintea ta.

8. Respecta-ti parintii.

Stiu ca poate ii vezi depasiti, ca ai impresia ca au facut greseli. Orice ar fi facut gresit, tu cu toata superputerea tineretii nu ai nimic garantat ca va fi perfect pentru tine. Daca am stii tot ce stiu batranii cand suntem tineri, am fi zei. O sa faci multe tampenii daca nu stai si ii asculti din cand in cand. Sunt singurii oameni de pe lumea asta care sunt altruisti cu tine, au trecut si ei prin chestii similare pentru ca nu e ca si cum s-au nascut I.Hr. si, chiar daca nici ca parinti nu au fost perfecti, cei mai multi dintre ei isi dau toata silinta. Nu trebuie sa iei tot ce zic a buna, dar macar gandeste-te la ce zic inainte sa te arunci cu capul inainte. Pe urma tu le vei da dreptate.
 
 
 

Vise pe ritm

Si de cate ori avea nevoie de putere Eric isi punea castile pe urechi si cu volumul la maxim asculta: Eminem- Lose yourself. Si damn, se pierdea in muzica, da! Parca visele alea mult prea marete din copilarie ii apareau in fata. Cum va fi un asasin de succes si va scapa de toate pramatiile din lume, precum Trump. Va fi un revolutionar al noii ordini, va lupta pentru toata nedreptatea pe care n-a avut-o nici el, nici parintii lui, nici atatia pe care i-a cunoscut. Acum, ca s-a mai marit un pic, de fiecare data cand isi da castile jos de pe cap vede mai larg ca sa compenseze drumul ce se ingusteaza; acum vrea, ca orice ar face, numele lui sa ramana undeva in istorie.

Ioana uneori vrea sa planga. Si atunci isi pune la maxim Pierce the Veil, Hold on till may. Si plange lasand disperarea sa o cuprinda, sa verse tot raul de tristete 3,2,1, despre ce dragoste vorbim? A lui, a lui, sau de mine? Melodia e scrisa pentru ea. Ii vine ca o manusa si o intelege. Mai mult, creste in ea speranta. Are un suflet cald care se fereste de oameni. Cand era mica isi dorea sa fie veterinar, pentru ca animalele sunt cei mai intelegatori prieteni si inocenta lor semana cu a ei, cea tacuta, copilul ignorat in umbra. Acum ca e mai mare, stie mai multi oameni si si-a gasit unii care au determinat-o sa se deschida. Va calatori mult intr-o zi, ca sa se bucure de si mai multe suflete calde, de locuri frumoase, de culturi feerice.

Amintirile il coplesesc mereu. Amintirile i-au f***t orice film care mai putea sa-si ia, ceva a mers foarte gresit. Mda, nimeni nu vrea sa spuna, de asta este el monosilabic, si foarte violent atunci cand il prinzi in stari foarte proaste. Daca chiar vrea sa l-ajute, sa fuga pana nu il trage in iad dupa el. Cand o sa vada adevarul, oricum o sa fuga cu iubirea lor lasandu-l mai gol decat inainte. Nu mai are vise. Vroia sa fie miliardar cand era mic, atat. O lume mai buna stie ca nu exista decat pentru naivi si egoisti. Nici scoala nu i-a placut ca ii facea capul patrat cand el murea in interior. Are tatuaje peste cicatrici si cicatrici peste tatuaje. Vremuri bune? Era o vreme cand nu avea nevoie sa se trezeasca cu berea in mana.

Pentru ce au fost toate astea? Mereu a fost in centrul atentiei. Frumoasa, desteapta, copilul rasfatat. Probabil de-aia isi doarea sa straluceasca, sa fie cantareata. Dar n-are voce. Acum isi doreste doar sa se distreze mult cat e tanara si poate. Sa nu piarda nici un moment. Cand e trista asculta o melodie de la Mogway si se intreaba- pentru ca este mai mult decat ce pare- despre limita dintre viata si iluzie. Se gandeste la multe teorii dincolo de aparenta. Si straluceste in noapte. Mai mult decat atunci cand pare perfecta. Nimeni nu e perfect.

De fiecare data cand o fata il raneste, Mihai pune What goes around comes back around. E un om care da, face greseli. Dar lucreaza pentru ca intr-o zi sa faca un bine celor din jur, societatii din care a plecat. Si citeste mult despre spritualitate. Se poate pierde in polemici despre asta ore in sir. Trebuie sa aiba grija de visele lui, nu are timp sa poarte pica, karma oricum rasplateste dupa merit pe toata lumea.

Ma uit la Stefi si o vad fericita. Dar facebook-ul si zambetele mint des, nu? Poate e uneori fericita. Dar tot nu as fi zis vreodata ca atunci cand plange asculta Because  of you.  Poate a stiut sa scunda dupa perdele. N-am de unde sa stiu de cand ne-am departat. Cand eram mici nu constientizam durerea din jur niciuna. Vrea sa aiba intr-o zi o viata familiala si o cariera bune. Nu o sa-i fie greu, pentru ca pare pozitiva si respectuoasa. Aaa da, si imi amintesc ca vroiai sa fii model…

 

Calauza spre rasarit


Vantul a batut peste noaptea alba. Vantul a batut zburand tot ce ii statea in cale sa zboare. Rotocoale de praf se jucau cu parul, brazdau ochii si gustau gura. 

Noaptea a inceput cu teorii si avioane si s-a fermecat singura- sau cine stie, prin puterea gandurilor mele?- in talcuiri de povesti vechi de cand lumea cu oameni la limita dintre ingeri si animale…si fiind totusi oameni, cu puterea aia idioteasca de a gandi, ca pana si zeii se oripileaza.

Oglinda ma privea uimita inapoi. Imi privea ochii inegriti neglijent cu fard, taind prin viata cruzi, fata lunga si rece, era prea speriata de ce vedea. El aparuse in spatele meu, si gheata a devenit si mai crunta, nu recunosteam nimic din tot viitorul meu incrustat in oglinda. Nu mai eram eu, oricum.

Ma priveam si ma intrebam cum noaptea unei decizii atat de prostesti poate sa ma invaluie intr-un fum atat de des. Nu voi mai fi niciodata la fel. Prezentul a schimbat mult prea radical viitorul.

Nu ca as fi crezut in alta posibilitate. Ori ma invarteam in cercuri de frica sa imi controlez destinul, ori descopeream de val fiara cu ochi de stele si corp de hau. Fiara care arde tot, care cunoaste totul si nu vrea sa stie nimic, fiara ce se avanta in absurditatea vietii doar din placerea macabra de a gusta carne vie.

Fiara sunt eu. Mi-ai spus ca am o arma foarte puternica- curajul. Mi-ai spus ca am o putere care ma va avanta sus de tot. Mi-ai spus ca ochii mei sunt inca inocenti, sa nu-i intinesc.

Stiu toate astea fara sa mi le ziceti toti.

Nu sunt tipa conformista care sa se multumeasca fara raspunsuri. Nu sunt in siguranta nici pentru mine. Dar mi-am ales de prea mult timp calea ca sa mai dau inapoi.

Noaptea vrajitoarelor

noapte vanatorii
Partea a cincea: Noaptea vanatorii

Afara deja se intunecase. Baiatul cu care venise disparuse. Toata lumea disparuse in spatele geamurilor.

Angela nu constientiza nimic. Era prinsa intre ochii infioratori ai lighioanelor Silvestrei.

Dar tocmai cand un caine mancat de tot felul de bube isi repezea coltii spre ea, o voce ii suna in cap: „Vei ajunge sa faci o mare calatorie spre tine insati iar.”

Un instinct inexplicabil o impinse sa se caute in buzunar de unde scoase piatra maro cu cercul in mijloc pe care i-o daruise vecina ei, Svetlana. Odata adusa in puterea noptii, amuleta se transforma in mana infricosata a fetei intr-o flacara. Angela tipa si se dadu cativa pasi inapoi, dar simti cum palma ei nu frige, ba de fapt focul parea ca ii apartine, ca izvoraste din ea, in timp ce monstrii din jur maraiau indepartandu-se surprinsi.

Si intelesese subit ca era sansa ei sa fuga, pana cand febra de uimire a animalelor  nu va disparea si o vor vana din nou.

Fugi in strada in timp ce focul din mana tinea la distanta  corciturile posedate de Silvestra. Fugi, dar la poarta vazu un lup sur privind-o fix din strada. Apoi auzi o nou voce patrunzandu-i in minte: ” Nu iti fie frica, printesa. Sunt fost slujbas al tatalui tau. Acum iti apartin tie, unica mostenitoare, sa te ajut sa iti recapeti tronul.” Iar lupul se apropie usor de focul din palma inflacarata a fetei, mangaindu-si usor teasta de flacarile care nici pe el nu il ardeau. Ochii i se aprinsera la zgomotul gheenic al dulailor Silvestrei, ce rapusera poarta, gata sa rapuna fata inapoi in mreaja dansului rosu cu orice pret.

Nu e ca si cum moartea i-ar fi impresionat. Mortii nu mor niciodata.

” E timpul sa fugim”, auzi copila din nou in sine.

-Spre casa? Spre oras?

„Nu, nu unde vor ei sa te-aduca. O sa evadam spre universuri mai drepte. Dar va trebui sa strabatem padurea. Urca in spatele meu.”

Fata urca. Iar lupul o lua in sus, inspre muntii impaduriti, focul luminandu-le calea cand intrara in bezna copacilor, cu monstrii pe urma lor.

-Cum scapam de ei?intreba Angela la un moment dat. O sa ne urmareasca la nesfarsit.

„Trebuie sa o luam pe poteca unde nu copacii umbresc, ci un card mare de corbi acopera pamantul ca ploaia furtunoasa.”

-Si nu ne vom pierde printre ei?

„Lighioanele se vor pierde, dar tu ai focul.”

Si o luara pe cararea stapanita de corbi. Pasarile erau acum cerul negru, zburand frenetic , agatandu-se in parul Angelei si zgariindu-i pielea. Dar focul lumina mai departe cararea, pana ce aceasta duse catre o alta portiune de padure, unde licurici luminau prin tufisuri, iar copacii erau colorati in toate culorile curcubeului. Inaintea lor le aparu un cavaler rosu, incalecat pe un unicorn.

-O noapte ferita de rele, domnita, zise el. Eu aici pastrez secretul cel mai vechi al cunoasterii, cand cea mai mare parte din taram au acoperit-o corbii cu uitare. Unde ti-e drumul?

-Spre mine insami, paj al cunoasterii.

-Atunci calea sa-ti fie batuta, acum cunoasterea ce ai gasit-o va veghea asupra ta mereu daca o vei pastra.

Si Angela porni mai departe in intunecimea padurii, servita de lup si calauzita de foc.

Dar nu trecu mult pana ce animalele Silvestrei ii taiara calea.

-Ce facem acum , lupule? glasui ea.

„Trebuie sa urcam cararea stancoasa  de acolo.”

-Si vom putea urca?

„Lighioanele nu pot, dar noua focul ne da putere.”

O luara din loc, iar in timp ce se catarau anevoie, setea naprasnica ii rapuse pe amandoi, suflul isi pierdea din viata. Dar copila privea focul si capatase incredere ca el o va salva si de data asta. Se agata de focul ei cu o ambitie naprasnica.

Si ambitia o conduse cu strasnicie pana in varful caii stancoase, unde cerul era cel mai aproape de pamant. Doi copaci, unul cu scoarta neagra si altul cu scoarta alba, valsau animati de o viata ca de om.

-O noapte ferita de rele, domnita, cantara ei. Noi aici pastram secretul cel mai vechi al iubirii, cand cea ma mare parte din taram au acoperit-o stancile gri. Daca setea te-a rapus, bea din cupa aceea de clestar. Seva noastra o umple mereu.

Si fata bau.

-Ce te aduce pe astfel de meleaguri? continuara ei.

-Sunt in calatorie spre mine insami, paji ai iubirii.

-Atunci calea sa-ti fie batuta, acum iubirea ce ai gasit-o va veghea mereu asupra ta daca o vei pastra.

Angela porni mai departe spre intunecimea padurii, servita de lup si calauzita de foc.

Dar nu trecu mult pana ce lighioanele ce o vanau prin cine stie ce siretlicuri reusira sa ii iasa in cale din nou.

-Ce facem acum, lupule? intreba a treia oara copila.

„De data aceasta vom strabate cararea aceea cu spini duri ca taisurile de sabie, impleticiti si inalti ca plopii.”

-Par foarte duri spinii. Dar vom reusi si de data asta, ca focul si tu nu ma veti lasa la greu. Lighioanele nu au foc sa le ajute.

Si focul prinse atata putere din credinta fetei, ca topi spinii oricat de tari erau, iar calea deveni lina.

La capatul drumului o statuie strajea, cu doua talere  in maini si o sabie proptita in fata ei. Din spatele statuii- minune- un rasarit incepea sa coloreze cerul.

-Noaptea ti-a fost ferita de rele, domnita, vorbi statuia. Ai ajuns sa aprinzi focul vointei, si vointa te-a indrumat spre calea cea dreapta catre fratii ei, cunoasterea si iubirea. Acum ai castigat si rezistenta, si portile ti se deschid spre o noua casa, o lume unde dreptatea este de partea vietii. Bine ai venit. aici monstrii fara viata nu mai au cum sa ajunga sa iti fure destinul.

Partile 1, 2, 3, 4.

Idei de azi

ideideazi.jpg

Azi o batrana mi-a vorbit despre Dumnezeu,

despre cum copiii sunt cei care vor plati

pentru minciunile lor grele, ne vor lua tot ce au zis ca ne vor lua.

As fi putut

sa plec

fara sa ma uit

in urma

la ticneala unei babe.

Si atunci de ce toate cantecele pe care le stiu vorbesc despre sfarsitul nostru?

Nu ma stiu nici pe mine…

Si pentru ce as blestema un adevar care tine in viata un suflet?

Cu ce sunt aberatiile mele mai diferite?

Lasa-ma sa cred in sufletul amarat al unei batrane!

Dar sa am si speranta

in copiii ca mine…

Sa cred in licoarea mistica care ne va izbavi

de monstrii care bat la usi

in acest miez de noapte ce tine de decenii,

sa cred ca e doar acel negru ceas inainte de zori.

Stiu ca poate aberez si ca realitatea n-ar trebui sa fie doar in capul meu.

Stiu ca zic prea multe dar nu pot nici sa ma tin pe picioare.

Nu stiu sa scriu nici un fel de versuri, a devenit doar o insiruire fara sens.

Despre ce

as mai putea sa vorbesc

cand ceea ce simt

se simte numai in tacere?

Iar in Bucuresti batrani alungati din casa mor in scara blocului,

doar el le aduce de mancare.

Uneori imi povesteste cum vinde prostilor substante ucigase ca sa aiba din ce trai,

cum eroii adevarati au sufletul patat.

In tot acest timp imi amintesc tot ce m-ai facut sa gandesc

cum ca secretul vietii il gasesti in strada

cand cei de sus incearca sa-l ascunda

convingandu-ne ca fericirea o gasesti cu cat cumperi mai multe,

furand daca e greu de obtinut

si iubindu-te numai pe tine.

Omul e cel mai crud animal.

Detine puterea ingereasca sa manevreze lumea vasta a ideilor,

dar cade in abisurile

in care distruge tot ce il inconjoara,

inclusiv pe el.

Iar tu mi-ai zis ca n-am stiut destul de bine

sa despic firul in patru

sa gandesc mereu inainte sa vorbesc.

Tu nu stii ca odata am vazut adevarul dincolo de aparenta

iar cand m-am pierdut s-a transformat intr-o obsesie

pe care am rasucit-o pe toate partile.

Am zis ca o sa am mai multa rabdare sa incep totul de la 0

oricat de jos mi s-ar parea acest numar

ca altfel ma invart in cercuri

pentru totdeauna departe de mine.

p.s. mi-e mai usor sa inteleg ca nu ma iubesti la fel.

First date book tag

 

Alina  m-a provocat. Mersii, Alina! A fost interesant sa scriu pe tema asta, oricum am deseori sentimentul ca nu vorbesc prea mult despre ce citesc. Deci… fix la tanc a venit 🙂

1.Intalnire ciudata- o carte in care s-a simtit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea scanteie pentru tine.

 

sub dom

A fost o carte interesanta, „ceva” s-a simtit. Dar nu a avut asupra mea amploarea pe care ma asteptam sa o aiba. Prima carte pe care am citit-o de Stephen King a fost „Shining”. Si prima carte horror pe care am citit-o vreodata. M-a impresionat stilul de a scrie atat de mult incat aveam deja standarde ridicate pentru „Sub dom”. A fost o carte bine pusa la punct, dar pur si simplu nu mi-a iscat emotii la fel de uau incat sa o ridic pe un piedestal ani de-a randul, cum s-a intamplat cu Shining.

2. Intalnire ieftina- o carte care s-a transformat in ceva mai putin decat te-ai fi asteptat
Women_(Bukowski_novel_-_front_cover)

Toata lumea care e cat de cat interesata de cultura contemporana pare sa fi auzit de Charles Bukowski si toata lumea il ridica in slavi. Asa ca m-am invartit de cateva ori in jurul acestui roman in librarie pana sa decid ca, in ciuda a toate mormanele de carti necitite de acasa, trebuie sa il cumpar sa aflu si eu pe pielea mea despre ce e vorba. Din cate am inteles este partial o autobiografie a autorului despre toate femeile care si-au deschis picioarele pentru el si felul in care le trata mi s-a parut scarbos. Trecand peste acest fapt, speram ca la sfarsit sa gasesc un pic de substanta care sa ma impresioneze in viziunea scriitorului, ceea ce nu s-a intamplat. Nu vreau sa zic ca Bukowski e un autor prost, totusi. Poate doar nu e genul meu. Oricum, am de gand sa incerc si alte lucruri de la el  inainte sa imi formez o parere definitiva.

3.  Intalinre bine-pregatita. Mai buna decat te-ai fi asteptat.

moyan2

M-a lasat visand ca as putea sa fiu vreodata un scriiitor la fel de bun. Cartea ilustreaza trei generatii dintr-o familie chineza intre anii 1923 si 1976. Trece si prin anumite lupte dintre chinezi si japonezi. Are o forta uimitoare, te prinde in mrejele unei alte lumi, mai salbatice, dar mai puternice, mai hotarate. Leaga viata de lupta pentru supravietuire, importiva destinului nefavorabil, subliniaza un sens al existentei prin conexiunea mistica cu spatiul si timpul. Mi-a ramas in cap dupa ce am citit-o imaginea unor fiinte umane aprig actionand pentru soarta lor, iesind in evidenta cel mai mult prin tarie. Mi-a purtat imaginatia pe mai mult nivele decat as fi crezut.

4. Fierbinte, dar proasta- o carte draguta, dar nu asa de misto pe interior

pericol

Sau carti de Sandra Brown. Sau orice chick lit dupa mine. Pana la urma, orice e scris doar de dragul vanzarilor si cumparat doar de dragul de a nu suferi gandind prea mult in timp ce o citesti.

5. Blind date- o carte pe care ai citit-o fara sa stii nimic despre ea.

extrem

De fapt, citesc multe carti fara sa ma interesez atat de mult despre ele. Este o placere nevinovata de a mea de ceva ani sa aleg din librarie carti destul de intamplator, dupa coperta si  descriere, apoi sa ma las surprinsa. Aici doar am dat exemplu un roman ales astfel care mi-a placut extrem de mult.

6. Intalnire pe fuga- o carte pe care ai citit-o foarte repede.

sartre

Mi-a ramas in cap ca am citit-o intr-o zi dupa o perioada in care am fost prea ocupata ca sa termin carti prea repede. Si as fi vrut totusi sa ii savurez universul mai mult timp.

7. Revenirea- o carte pe care ai citit-o dupa un book hangover si acesta a ruinat cartea pentru tine.

Era o carte imprmutata cu povestiri psihologice dar nu imi mai amintesc cum se numea sau macar de cine era scrisa. Mda, nu stiu daca ce a ruinat lectura a fost faptul ca ma dezobisnuisem sa citesc cu atata ardoare sau ca pur si simplu nu mi s-a parut atat de importanta.

8. Intalnirea pentru care esti excesiv de entuziasmata- o carte pe care ai simtit-o ca incerca prea mult

maseurulorb

La „aspect” e ok. Personajele sunt diferite, conturate extravagant si te absorb. Temele dezbatute pot fi digerate de oricine. Actiunea e surprinzatoare. Si totusi…parca e totul prea tras de par. Parca s-ar fi chinuit prea mult sa construiasca ceva izbitor si a trecut un pic limita catre absurd.

9. Intalnirea perfecta- cartea care a facut totul perfect pentru tine

patrick modiano

Nu stiu nici acum cum un limbaj atat de simplu si parca lipsit de artificii stilistice poate exprima atat de multe. A fost un plus ca m-am regasit in poveste- o calatorie halucinanta in incercarea de a razbuna copilaria neocrotita. A lasa viata sa treaca pe langa tine agatandu-te absurd de trecut pana la un punct critic- in care ai pierdut orice deziluzie si tot ce poti sa faci e sa vrei sa traiesti.

10. Intalnirea umilitoare- o carte de care te rusinezi daca recunosti ca ti-a placut\  te rusinezi daca esti vazut in public pentru cine stie ce motiv.

Nu cred ca s-a ajuns la etapa in care sa fii judecat pentru ca citesti ceva. Ce, s-a ajuns? Nici macar nu m-am gandit la o astfel de posibilitate pana acum deci…

Cam asta a fost. Provoc in continuare pe Maria, Illusion, Albert, Andrea Alina.

O punte spre durere

o punte

…bataia inimii tale este ritmul pe care mama ta plange.

Unii copii se nasc din puritate. Mai multi am impresia ca se afla in cazul in care mamele redescopera puritatea prin ei.  Cred ca este bucuria aia pura pentru care un copil nu poate sa nu fie iubit. O data erai puiul care se supara pe mama ca nu stia sa se joace cu masinutele ca lumea. Te-a lasat sa te duci afara sa gasesti copii cu o imaginatie la fel de colorata ca a ta. Timpul trecea si trebuia sa te lase sa o zbughesti din ce in ce mai mult pe acea usa, putin cate putin experimentand cu capul inainte ce este dincolo pe cont propriu. Inarmat cu cele mai inocente vise si atata iubire de risipit.

Nu stiu cum sa explic asta, dar parca lumea unui copil este rotunda, si incet devine patrata pe cat creste, monstrii ascunsi la fiecare colt. Inainte fericirea era ca un vartej. Acum se da cu capul de toti peretii, in timp ce o tii in camasa de forta.

La 16 ani nu e varsta la care sa te indragostesti, desi pentru alti pustani teribilisti e deja prea tarziu.

Era ceva nou . Tocmai ce se mutase de undeva din provincie. Era toata perfect de aurie. Parul lung si drept, sclipiciul de la ochi, imbracamintea. Dar bratara neagra de piele de la mana trada ca este de fapt o punkerita deghizata pentru ca nu stia ce o asteapta in aceasta scoala. Si cu toate ca era noua, ochii ei, cand te-au privit curios, erau vechi si indiferenti. Erai singurul spre care isi intorcea capul.  Nu parea ca poate sa diferentieze inca pe alcineva din clasa.

Tu nu stiai ce e cu ochii ei. Nici acum nu stii ce a vazut fata rebela in liceul din provincie, mai mult decat i se acorda libertate sa traiasca un adolescent dintr-un liceu privat de Bucuresti.

A doua zi ai facut deja cumva sa se mute cu tine in ultima banca. Era super. Pierdea vremea numai cu baietii. Avea un parfum atat de tare ca te ametea. O exaspera matematica, fizica si chimia. Sub pretextul ca o vei ajuta la teme ai scos-o in oras. Ai indraznit sa o prinzi de blajin de mana. Povestea despre multi tipi din trecutul ei, si incercai si tu sa inventezi povesti la fel de pasionale. Cu ea ai avut primul sarut. Nu puteai sa iti iei atentia de la ea in ore. Disparea la colega ei de camin din alta clasa in fiecare pauza. Sau te ignora ca sa joace poker cu restul. Habar n-avea sa joace poker. Dupa ore va pipaiati ascunsi in bibiloteca.  In metrou va atatati unul pe altul in timp ce amicul tau privea stingher in alta parte. Nu a trecut mult pana ce te-a mai invatat ceva. Sa ii fii catelus intre asternuturi. Inca iti amintesti lenjeria mov cu dantela care te-a inebunit acea prima oara. Aceea care se ascundea sub rochia mini neagra asortata cu bocancii plini de lanturi. Credeai ca si-a dat orice acoperamant jos in acea zi. Numai daca ai fi stiut sa vezi si dincolo de trup sau de ceata aia calda a ceea ce credeai ca e dragoste.

Te duceai la fiecare intalnire cu buchete de flori, pana ti-a zis ca ar trebui sa ii aduci ghivece ca sa nu se mai ofileasca. Probabil si ghivecele s-au ofilit, abandonate pe pervaz pana le-a aruncat cineva. Sigur nu ea. Ii plateai numai black cab-uri. Cand ai tai au disparut in vacanta, ai umplut casa cu flori si lumanari si ai asteptat-o la tine cu o cina romantica si o poezie pe care a pierdut-o a doua zi. A doua zi, cand i-ai prins un talisman  de argint de bratara de piele si i-ai zis ca vrei sa-si aminteasca toata viata ca tu  ai iubit-o.

Ce minune risipita! A aruncat talismanul la gunoi imediat ce ti-ai luat inima in dinti sa te desparti de ea pentru ca ai aflat ca te insala mai mult decat ti se daruieste.  Nici nu i-a fost greu sa recunoasca. A plecat fara sa ii pese.  Te-ai framantat zile intregi in timp ce ura crestea in tine. I-ai zis ca nimeni nu o sa o mai iubeasca ca tine. Ea radea. Totul a fost asa din scurt! In mai putin de doua luni ti-ai dat tot sufletul pe tava ei si ea ti-a facut felul. Toate amintirile despre noptile de vorbit pana dimineata la telefon au izbucnit ca o explozie in tine. I-ai mai dat un ultim mesaj. Ii ziceai ca e o curva. Dupa, toate secretele tale intime au ajuns barfa cea mai tare din scoala. Si parca vedeai cum fata i se schimonoseste de scarba cand te incerca sa te ignore pe hol in timp ce tu mureai in chinuri.

Te-a mai cautat dupa un an sa iti povesteasca despre idiotul pentru care si-a dat totul si el si-a batut joc de ea. Te-a intrebat daca ai iubit vreodata. Tu ai zis ca da, dar oricat ar fi insistat nu i-ai zis pe cine. Era bruneta acum. Si parea ca-si revenise. Mai calma, mai matura, ceva auriu izvora din sufletul ei, nu din fardul de la ochi.

Pacat ca nu era mai buna din cauza ta. Pacat ca acum tu erai baiatul rau care nu vroia niciodata nimic serios. Pacat ca nu stia ca schimbarea se produsese din cauza ei. Si pacat ca nici nu te vedea ca mai mult decat ca pe un umar pe care sa planga. Trecusei o punte fara intoarcere. Erai prea naiv cand ai cunoscut-o, nu stiai ca si ea trecuse puntea spre acelas tip de iad cu mult inainte sa apara in viata ta. Acum era calda, de parca se impacase cu ideea. Tu te zbateai inca in friguri.

La varsta asta, nici o iubire nu e demna de pus in icoana. Am citit un citat siropos pe tumblr dar m-a captivat pentru ca si eu vedeam la fel lucrurile, alb-negru. 16 ani nu este varsta la care sa vezi dragostea decat in doua moduri. Ca un drog, te captiveaza la umbra de realitate si o sa il cauti de parca te mantuieste, iar cand nu o mai ai sa iti dea doza de fermecare, te regasesti lovindu-te de podea. Sau ca o tigara atunci cand nu esti fumator, o consumi ca sa mai treaca timpul si pentru ca asa vezi ca fac ceilalti. Cand celalalt e un drog, tu esti o tigara si invers.

A fost de-ajuns un pelerinaj intr-o minte distrusa ca sa devii unul dintre acei adolescenti care se cred cadavre umblatoare si s-ar confunda cu nihilistii daca le-ar pasa destul de mult de viata incat sa-si dea cu presupusul despre ea.

Avea articolul pe aceasta tema deja in cap. Dar tabelul lui Eddie m-a inspirat sa sucesc altfel povestea.