Basme

Belle arăta mai frumoasă în sălbăticia pe care o descătușa vinul în ea, gândea Alice. ” Pentru că asta este frumos la Belle, de la buclele ei rebele- ce păcat că și le prinde în coadă-, la zâmbetul ei colorat, imens, până la formele curbate obscen.”

Erau numai ele două în acest bar sordid, și ele două păreau atât de mult niște străine, în acest moment absente, cu gândul la regretele pe care vinul începea încet- încet să le aduca la suprafață.

Dar comunicau. Comunicau numai ca să își aștepte rândul să împărtășească vina din ele, de parcă, odată verbalizate, ar apăsa mai puțin pe suflet. Totul începuse de la un joc adevăr- adevăr: „Care e cel mai dureros moment din viața ta?”, ” Care e cel mai rău lucru pe care l-ai făcut?”

Conversația s-a tot depănat până au început să-și dezbată temele centrale din propriile vieți.

Belle: Știi că e ca în povești, nu? Eu sunt fata timidă, cu părul prins în coadă, ochelari și îmbrăcată sport, captivă mai mult în basme din cărți decât în realitate. Sau, mă rog așa mi-ar plăcea să fiu, doar ca el să fie bruta pe care o pot transforma în prinț. Chiar l-am ales bine, nu? Boxeur, mai mare, distant și rece, mă domină și apoi mă lasă fără finalul capitolului, scăpându-mi printre degete fără să îmi dau seama ce e între noi.

Feeric, nu? Nu sună așa dulce în realitate, dar e fantezia mea, mereu a fost, să îmblânzesc măcar un demon din exterior, dacă pe-ai mei tot îi îngrop atât de adânc, nesuportând să-i văd în față, chiar cu prețul de a fi o persoană slabă, supusă lor.

Mă întreb, oare el ce poveste găsește în mine, trăind o secvență din karma pe care o va repeta la nesfârșit, într-o singură viață?

Și vezi cum se conectează toate aceste simboluri pe care le iubim până devin laitmotivuri în legendele personale? Se simte așa de profund, te lovesc atât de tare, de nici nu maiștii exact: cum?, unde?, cine a început?. Eu sau el?

Povestea noastră de iubire, așa iluzorie, este un dans tandru pe care îl ascundem sub forma luptei, fiecare cu frici prea mari ca să ne abadonăm dincolo de aparențele ce ne protejează unul de altul, și pe fiecare de propria umbră.