Ce incearca oamenii sa invete din viata asta?Poate ca nu mai conteaza sa-ti pui intrebari despre unde mergem cu adevarat. Poate ca tot ce conteaza este sa traiesti pur si simplu.

Eu asta fac.

Mi se zice sa traiesc pentru viitor si asa poate o sa fac ceva pentru mine sa nu regret la batranete.

Am citit bancul ala:

Un om trece pe strada si intr-o curte vede un batran fericit. Il intreaba:

-Domnule, ce faci tu sa fii asa de multumit de viata?

Omul raspunde:

-Fumez doua pachete de tigari si beau cate o sticla de votca in fiecare zi

-Bine, pai si cum ai rezistat pana la varsta asta? Intreaba trecatorul consternat.

-Am doar 29 de ani.

Parca asa era.

Omul din poveste traia isi gasea bucurie in lucruri care il faceau sa se piarda pe sine, se lasa consumat de fericire.

Tu esti cel care trebuie sa consume fericirea. Ghideaza-te dupa asta si nu o sa pierzi nimic din viata la nici o varsta. Atunci cand te gandesti la viitor tot timpul insa poti sa risti sa te pierzi in el si sa nu ma stii sa traiesti vreodata.

Nimeni nu intelege ca nu ma consuma fericirea pe mine. Am o prietena ai carei parinti sunt prea ingrijorati pentru viitorul ei ca sa o mai lase sa traiasca in prezent. Nu vad ca de aceea nu ii iese nimic pentru ca tot ce vrea ea e diferit de ce vor ei. Oamenii acestia ma considera o rebela.

Dar e un motiv pentru care parintii mei sunt mandri de mine. Nu m-au lasat de izbeliste. Au vazut ca am ambitie sa fac ceva cu viata mea aici si acum. Nu astept o diploma academica, desi ma tin de scoala.

Nu fac nimic pentru a castiga bani, renume, importanta. Fac pentru ca vrea sa traiesc acel lucru.

Si uneori e greu sa traiest dupa regulile vietii si nu cele pe care le inveti in scoala, pentru ca viata nu are reguli.

Sa traiesti in prezent e singura regula a vietii. Daca nu traiesti in prezent lasi viata sa treaca pe langa tine.

Cel mai greu este cat de intens te pune viata sa simti tot.

Si cum te pune sa pictezi cu fercire peste golurile din noi, pentru ca sunt lucruri care ne-au amputat parti din suflet in lume. Intr-o lume ca asta traim. Si parintii nostri au fost la fel. Ceva ne- a facut disfunctionali.

Si acum trebuie sa ne reparam ca sa fim intregi, dar nu ne invata despre asta nimic la scoala pentru ca nu au ce.

Pentru ca viata nu are reguli. Si prefera sa ne ia gandul de la haosul din noi umplandu-ne capul cu alte lucruri si oferindu-ne un viitor pe care sa il urmarim si care sa ne protejeze pentru totdeauna de adevar. Doar ca viata nu se da batuta si daca nu e intelesa cu frumosul procedeaza si altfel si vine la noi cu toate relele din lume.

Si tot nu deschideti ochii? Vi se pare ca eu fac ceva gresit ca am ales sa urmez cea mai grea cale din lume si sa imi infrunt prezentul in loc sa alerg dupa iluzii. Totul va fi bun in viata ta daca consumi fericirea. Ea nu se termina niciodata. Doar o sa te vindece si o sa-ti deschida usi spre mai multa fericire.

Bucuria

balloons-disney-disney-world-disneyland-Favim.com-1152574

Bucuria este o forta libera, a carei voce nu asculta de vointa ego-ului nostru. O forta salbatica care incununeaza cu culoare si energie tot ce atinge in jurul ei,  iubire de tot fara limita. ea vine totodata cu  senzatia, macar si numai pentru o secunda, ca viata este un amalgam  de placeri si fericire ce nu se  va termina  niciodata.

Dar, desi bucuria este daruire neconditionata, ceea ce dam nu este totdeauna pe potriva a ceea ce primim. Nu este incorectitudinea vietii, nu este conditia umana de  a fi supusul mediului in care esti nevoit sa traiesti, de altfel mintea umana este mult mai presus de toate acestea si are  capacitatea ei de a controla viata noastra astfel incat ea urmareste un plan exact ce ne conduce la persoana care am fost meniti sa fim.

Dar nu putem constientiza niciodata cu adevarat lucrul acesta in inma noastra si de aceea cand ceva ce nu dorim se intampla simtim ca lucrurile nu s-au ridicat la asteptarile noastre, ca nu am primit ce am meritat, suntem nedreptatiti.

In acel moment apar dezamagirea, tristetea,  sentimentul de tradare, si toate simtirile care ne aduc in situatia in care ne indoim de noi si de viata,  ne  acresc, aduc teama in noi si ne fac sa ne punem sufletul la adapost, iar bucati din el mai vad lumina vietii doar filtrate si corectate astfel incat sa ajunga sa arate ca modelul perfect in care vom fi acceptati, considerati destul de buni pentru a ni se permite sa avem ce dorim, si astfel avem certitudinea de a nu fi dezamagiti.

Societatea este construita pe baza acestui filtru de bucurie care apare ca o masca deasupra a cine suntem cu adevarat. Suntem in conditia in care, in afara de anumite persoane foarte apropiate, nu ne putem exprima fara acest filtru in fata nimanui, de teama de a nu fi judecati, pentru ca in momentul in care iti impartasesti din tine dupa un anumit criteriu, nu poti suporta ca cineva care foloseste alte criterii sa fie vazut la acelas standard ca tine.

Unii oameni, mai putin puternici, mai putin indemanatici sa se joace cu acest filtru, isi ascund sufletul din ce in ce mai adanc in launtrul fiintei lor, iar acest lucru nu face decat sa mareasca traumele care oricum sunt acolo dupa fiecare dezamagire, pana ajung la momentul in care se pierd pe ei insisi inauntrul fiintei proprii , nu inceteaza a se raporta obsedant la dezamagirile trecutului care i-au impins din ce in ce mai adanc sa se ascunda, si care curand devin un latimotiv al existentei. Cel mai greu este sa treci peste aceste traume care, ramase acolo, nu fac decat sa agraveze starea, iar singura modalitate de a te vindeca de acestea este de a face pace cu trecutul, pe care de altfel l-ai introdus deja in momentul prezent, de a face altceva in loc de a te inchide in fata lor, de a le infrunta cu sufletul, si de data aceasta fara un filtru, pentru ca deja stricaciunea e prea mare si prea urgent  de indreptat ca  sa mai avem timp sa ne gandim daca ceilalti n-o sa ne judece asa cum dorim, si pentru ca deja am trecut prin destule ca sa intelegem ca nu e nevoie sa dam atata importanta acestui lucru.

Din pacate, societatea umana este, cum am mai spus, astfel conceputa incat sa nu se poata convietui complet fara ajutorul dat de filtre si masti,  dar exista contexte in care ne putem exprima liber si fara limitari, iar cercul acestor contexte se poate largi daca indraznim sa ne daruim complet pe noi insine din ce in ce mai multor oameni, fara teama.

Sistemul acesta exista in lumea noastra din negura timpului si nu se poate spune cu exacitate de la cine a aparut, dar, in timp, noi il putem termina, putem restaura bucuria pura si neingradita ca stare de fapt in lumea in care traim.