Dincolo de oglindă…

Romanul Oanei Stoica-Mujea se termină așa: ” În spatele oglinzii suntem tot noi, noi ce adevărați, fără rețineri, fără credințe false. Noi, așa cum suntem, îmbrăcați în tot și în toate.” Iar călătoria până aici este  plină de intrigi, de gotic ,de  crime, demoni și întorsături de situație neașteptate.

Ce preț trebuie să plătești pentru putere asupra tenebrelor? În familia Heghel, totul e o luptă de putere, născută din secrete. Elise, nepoata drăcoasei mătușe Crescentia, dă peste cap totul.

Crescentia le jucase o farsă tuturor moștenitorilor care așteptau să pună mâna prin succesiune la uimitoarea avere, și lăsase totul prin testament nepoatei sale, Elise. Iar conacul se zicea că ar fi bântuit…

Numai bine. Și cei rămași deoparte puteau să joace o farsă. Cine ar fi crezut că o fată așa, slabă de înger, timidă, ca Elise, ar fi rezistat singură în casa aia sinistră, cu atătea zvonuri despre ea? Șoapte prin păduri, țipete în noapte, budoarul ăla straniu cu oglinda, în care întra doar Crescentia și uneori majordomul…

Și dacă chiar era bântuită?

Cum se face ca Elise, din fata timidă, se transforma din ce în ce mai mult în o copie a Crescentiei, nebune, excentrice, uneori inumane? Toți o bănuiseră pe Crescentia de vrăjitorie.

Ce crime se ascund în spatele oglinzii?

Pe lângă faptul că te ține în suspans până la capăt, această carte pare o conversație profundă cu tine în fața oglinzii. Te poartă, prin paginile ei, la o conversație despre motivul pentru care se nasc blesteme. Și ce preț ai plăti pentru durere.

Destinul este scris deja.