Cântecul ielelor (4)


img_4169Dragă Luna, mai știi cum era la început? Atunci când eu desenasem cu creta pe o tăbliță, deasupra patului: „She’s got broken things, where her heart should be.” 

Luna, acum simt că l-am iubit pe A. doar pentru că tu credeai că merită. Iubindu-l pe A., te iubeam pe tine.

-Alice

Andrei si Luna își terminaseră de mult cafelele. Amurgul se lăsa auriu pe bolta cerească, iar fata își aștepta tatăl să vină să o ia. Se plimbau prin parc.

„La ce te tot gândești, Luna?”

„Nimic. Sau, poate, tot felul de imagini și griji. Simt că lumea mea se schimbă de ceva timp. Apropo, a fost ceva în Pub zilele astea?”

„Da. A fost una din petrecerile lor super ramolite din ultimul timp. Clubul care se deschide în Poiană o să fie mult mai tare. Am auzit că au reușit sa convingă un Dj super popular să vină la deschidere.”

„Stai puțin… ce club?”

„Știi, ce se deschide acum în locul bărulețului?”

„Asta se deschide?!! Andrei, de ce n-ai zis nimic despre asta până acum?”

„Ăăăă…. presupuneam ca știi? Adică, în ce văgăună trăiești, se vorbește de o lună doar despre asta în liceu. Plus, mă găndeam că taică-tu sau Margi ți-au zis deja despre asta.”

„Nu… cred că au ascuns de mine asta.”

După un moment de gândire, Luna intrebă:

” Pai, și de ce vor să deschidă un club tocmai acolo, și nu în centru? E mai greu de ajuns acolo.”

„Evident, tocmai de aceea. Gândește-te un pic, cine va fi barman? Grasu’.”

„Grasu’, ăla care face deal pe la Pub?”

„Da. Aparent, -miroase- cam mult treaba asta prin centru, așa că au nevoie de o nouă locație, unde să-și poată face treaba mai relaxați, și lumea să-și dea în cap în voie, fara panică. Gândește-te și la ce Dj o să vină: tek si psy, înțelegi? Evident, e ceva ce se zvonește mai în șoaptă, să nu audă cine nu trebuie. Fanilor de bubuială și droguri o să le convină să plătească un taxi ca să aibă stări mișto acolo unde nu-i deranjează nici cucu’, și dacă e să privești din perspectiva lor, îți dai seama ce feelinguri faine o să aibă cu atâtea priveliști muntoase.”

„Credeam că o să fie doar un local să vii de la pârtie…”

„Naiv din partea ta să crezi că ar investi atâția bani pentru ceva ce ar merge doar iarna.”

Tatăl ei o luă de la intrarea din parc. Luna vedea orașul îndepărtându-se în culori de foc, și în curând, ieși o lună plină, umflată, sângerie, incredibil de electrică. În timp ce urcau printre brazi, tot mai sus în pădure, drumul fiind șerpuitor, luna părea că se ascunde într-o parte a cerului, ca în minutul următor să apară din nou un pic mai sus, un pic mai albă. Era ceva misterios și intangibil în freamătul pădurii noaptea. Așa își amintea toate senzațiile din copilăria pe care tot avea impresia că o s-o piardă definitiv în curând, că o sa devină altcineva. Altceva.

Chiar acum, privind pădurea, nu era amuțită de exaltare, ci de griji, nori groși învăluindu-i mintea.