despre lume si viata

tumblr_n8b481wdzK1qza249o1_500Si-a vandut sufletul pentru ca cel vechi era prea mare si nu incapea in lumea asta. Si-a dat la schimb sufletul pentru unul mai mic,urat si egoist cum s-a dovedit a fi, si singura scapare pentru durerea ei a fost sa se uite pe sine si sa se abandoneze, sa se unga cu smoala pe fata si sa recunoasca cat de nevrednica, de distrusa este cu fata spre cer, rugandu-se sa-si recapete vechiul suflet inapoi.

Nici cei ce locuiesc la ghena nu sunt mai vrednici decat cei din a caror lume stralucitoare si putrezinda au fost alungati, pentru ca ei sunt doar cei care se recunosc vinovati si vor sa se indrepte, sa-si recapete sufletul inapoi, dar toata asteptarea asta poate fi plina de patimire si ei sunt de fapt mult mai amarati decat cei care inca pacatuiesc.

The pain that burned me and scared my soul. It was worth it…

dar te intrebi vreodata cum? Am simtit asta odata, am simtit ca durerea mea a avut un scop.Dar apoi au urmat alte si alte valuri de durere, Si sper ca si astea exista cu un motiv, sper ca si asta exista ca sa ma inalte, ca sa ma transforme in cine sunt cu adevarat. Sper asta, pentru ca mi-e teama ca ceea ce am facut fara sa gandesc si in disperare sa nu-mi fi transfigurat sufletul asa cum m-a desfigurat pe mine ca persoana: si totusi stiu ca a facut-o .

Dar totusi sper, sper ca toate astea sa aiba un scop fara sa le fi dat eu unul, pentru ca nu le-am dat. Daca nu voi fi prea speriata ca sa accept asta atunci poate asta e ceea ce imi lipsea sa stiu pentru a ma vindeca. Dar nu zic ca ma vindec acum, nu zic ca ma voi vindeca vreodata. Am incetat sa sper asta, pentru ca stiu ca ce ma va face bine trebuie sa fie stalpul meu de care sa ma agat, statornic pentru totdeauna, si stiu ca asta nu se poate, si mai stiu ca este atat de greu sa gasesti un stalp de care sa te agati in lumea asta plina de lucruri care nu vor decat sa te rataceasca de tine insuti, pentru ca in lumea asta, nimic din ce mi s-a intamplat nu are un sens, unul bun cel putin. Dar pentru cati are de fapt?Unii destul de norocosi, si-au gasit calea si linistea. Altii sunt destul de comuni ca sa supravietuiasca: n-au suferit,nu s-au bucrat si n-au trait mai mult despre viata decat majoritatea:se pot intega atat de bine, pot simti ca aici le este locul.. Ceilalti ar fi bine sa gaseasca in ce sa-si innece amarul pentru ca e nevoie de o minune extraordinar de mare ca sa anihileze ororile multe. Si o minune trece repede, precum vantul, si poate lasa in urma doar nenorociri care asteapta sa te bantuie din nou.

Este timpul care face toate astea. Timpul este plin de nenorociri, care sa ne aminteasca: orice ar fi, suntem doar niste animale. La fel de slabe la spirit, gata sa sfasie un frate cand conditiile il obliga, minte supusa in fata instinctului primar, din carne care miroase si putrezeste. Si cu toate astea, s-ar putea sa avem suflet de inger. Intr-adevar, exista destule dovezi care sa zica acel lucru. Dar sufletul este slab in fata trupului. Pentru ca si trupul vine si el animat cu sufletul lui atat de josnic, ca si un manual de instructiuni, plus un antivirus puternic care apara trupul de cate ori este in pericol.

Si acum, chiar in timp ce scriu, mi-a venit in minte si raspunsul: trebuie sa iti dezvolti sufletul de inger, Poate ca el este inca un copil intr-un ou, in timp ce sufletul de animal exista in noi de atata timp, este de cand noi chiar eram ca toate celelalte animale de pe pamant, poate ca omul este doar o stare transcedentala, pentru  ca nu poti sa sari direct de la o etapa la alta. Trebuie sa te pregatesti, pentru a trece de la o etapa la alta. Si poate asa, trebuie sa ne educam cat mai mult ca sa ascultam de sufletul mai inalt din noi, sa luam decizii mai mult cu acesta decat cu celalalt, pana ne educam ca si in cel mai sensibil punct in care tindem sa raspundem cu sufletul de animal, sa raspundem de fapt cu demnitatea sufletului de inger. Poate asa o sa avem intr-o zi trup de inger.

Si se poate sa nu fie nimic din ce zic adevarat, S-ar putea ca nimic din ce s-a zis vreodata sa nu fie adevarat, la fel de bine cum ar putea sa fie adevarat totul, pana la cele mai adanci contraste; pentru ca viata este foarte inselatoare.

Dar ceea ce ,conteaza este sa gasesc ceva care sa ma ajute sa fiu bucuroasa in viata mea, acesta e putinul pe care noi atat de mici putem sa il facem cu fiinta noastra in lumea asta cruda si infricosatoare, sa gasim cu ce sa ne bucuram ca traim, sa fim fericiti.Si scopul la toate acestea ramane la cine-l are mai presus de noi.

Scrisoarea unei umbre catre Ingerul sau

Am incercat sa fug, sa te reneg, sa imi ascund cipul de chipul tau.

Pentru ca n-am stiut ca sunt pana ce nu mi-am privit chipul in oglinda adusa de sarpe. Si am vazut ca exist pentru prima oara, si era atat de fascinant! Si i-am chemat pe toti cei ca mine, sa-si vada chipul in oglinda.

Si toate am incercat sa ascundem asta de voi. Dar voi stiati…Si m-am enervat- voi de ce sa puteti sa stiti tot si noi nu?Voi de ce sa puteti sa traiti deasupra noastra, iar noi sa depindem de voi?Asa ca am chemat din nou umbrele si am decis sa ne privim unele pe altele, ca sa nu mai fim nevoite sa privim chipul vostru.

Si tot ce-am creat in noua lume a fost din umbra facut, dar era umbra noastra de lume… Si ne-am acoperit fata de masti colorate, pentru ca eram goale fara voi.Dar mastile erau hidoase, pentru ca exprimau fericirea intr-o lume a durerii.

Pentru ca tu esti singura care ma poate iubi, iar fara Iubirea ta sunt nimic, nu pot fi intreaga fara tine, de fapt, ce naiba, nu pot fi eu fara tine, nu pot fi decat sclava lumii asteia, sclava mea si a propriei suferinte. Si, ca si cum acest lucru nu ar fi fost de-ajuns, pe tot parcursul acestei calatorii in singuratate am pierdut parti din mine pe tot intinsul lumii, sfasiate de pietrele ascutite ale regretului, vinovatiei si remuscarii.Aceste bucati ale sufletului meu au inceput sa ia parte la viata fara mine, iar eu am invatat sa traiesc fara ele, acoperindu-le lipsa cu masti si mai groase.

Iar in tot acest timp in care ti-am negat pur si simplu existenta,m-am injosit cat de mult am putut pentru a-mi castiga farama contrafacuta de iubire, resemnata ca nu exista nici o cale de scapare din lumea pe care  eu am ales-o.

Si nici locul tau nu e aici, Ingere, dar n-am stiut ca in momentul in care am iesit din tine in lumea umbrelor eram legate de un lant purpuriu, iar tu a trebuit sa ma urmezi, si ai incercat sa ma avertizezi de ce se intampla, mi-ai trimis si semne, dar n-aveai ce face, eu eram intoarsa cu fata de la tine, si pe langa asta tot eu eram cea infuriata, pentru ca nu ma ajutai…Si cand in sfarsit te-am redescoperit, am vazut inchisoarea asta pentru lumina ta, o lume in care tu nu ai nici un loc, nu esti bine-venita sa existi.

Dar nu-ti face griji, pentru ca de azi incolo nu ma mai intorc cu fata de la tine. Si de azi incolo te voi proteja, fragil Inger, de lumea care nu vrea sa te lase sa traiesti, si, incet-incet, iti voi construi o noua lume in care sa straluceasca fara oprelisti Bucuria Ta. Si cu timpul te voi inalta inapoi la cerurile care-ti sunt casa, si de unde te-ai coborat pentru mine, si ma voi consuma pe mine ca sa te readuc acolo,imi voi sfasia toata fiinta de intuneric pentru tine.

Fiindca tu esti un  inger,iar eu sunt demonul pe care l-ai creat prin puterea ochilor tai plini de Iubire.

Pentru ca ai vazut mult din mizeria si suferinta care caracterizeaza lumea mea, ce ar fi insusi Iadul daca n-ai fi si tu aici. Si pana la urma ce mai conteaza fiinta mea trista si disperata atata timp cat a trait cea mai nemeritata  minune din lume cand a aspirat doar dupa lumina ta?

Tu mai ai lumina de impartit-eu n-as avea decat intuneric