Antiteza

lotus-flower-reflections

Ți s-a întâmplat vreodată ca atunci când cauți un lucru pur și simplu să nu îl găsești? Eu am văzut cum e și atunci cînd lucrurile de care ți se pare că ai cea mai mare nevoie să iți fie luate, și nu am găsit decât o explicație pentru asta: pur și simplu nu aveam nevoie de lucrurile alea, nu aș fi putut să le fac față.

Tot ce-ar fi trebuit în momentele grele ale vieții mele ar fi fost să nu mai încerc tot timpul să obțin cît mai multe, atunci cand nu dețineam nici măcar ce aveam.

Se zice că atunci când nu cauți ceva lucrurile vin la tine. Și este uimitor cate lucruri obții atunci când le lași să se manifeste.

Lumea e mereu un câmp de luptă, o continuă bătălie a două principii diferite, iar principiile noastre nu pot fi niciodată absolut bune sau absolut rele, pot fi bune din punctul nostru de vedere, deși nu bune pentru noi. Adevărul numai cerul il stie, iar noua ni se dă mereu o șansă la salvare, o portița de scăpare în fiecare haos.

Acum știu că pentru om nu există limite în a crea, dar niciodată nu o să pot să fac fața lumii acesteia de una singură.

Acum stiu ca singura cale de a face fata raului propriu este fie prin inocenta, fie prin putere.

Dar cred că oamenii trebuie să urmeze calea puterii, cea de a invața pe cont propriu din greșelile propriei vieți, deci in calea omului se găsește frumusețea, greutatea complexității, a lecțiilor, a fericirii sau a durerii, a individului, a unicității.

Inocența apare în lumea ușoară, mai fină ca aerul, o lume lipsită de griji, de gânduri și de probleme, unde singurul sentiment existent este iubirea pură, unde există încredere absolută și automat toți sunt deschiși unul către altul și toți sunt la fel, toți sunt Unu.

Frumusețea acestei lumi este tocmai perfecțiunea simplității, ușurătatea trăirii, fericirea continuă și nealterată. Dar oare ce e mai frumos? Ușurătatea perfecțiunii sau greutatea desavarsirii?

Nu se pune problema ca una să fie mai bună ca alta, fiindcă sunt două extreme, două capete ale aceluiaș lucru, fiecare există ca să se ajungă la cealaltă, una nu poate exista fără cealaltă.