Intuiție

Există o cale de a te cunoaște pe tine însuți și de a cunoaște drumul. Există o voce in noi, ce o percepem prin senzații și simboluri- atât de apropiate de sufletul nostru, că ne oferă bucuria de a simți că aparținem de noi.

Poate suna straniu- dar nu aparținem de noi mereu? Adică, poate ați răspunde, tot ce facem, tot ce ne dorim, tot ce învățăm, totul pentru care muncim, este ca să ne definim și îmbogățim pe noi. Încercăm din greu să ne ridicăm cât mai sus în societate, să avem venituri care ne permit o casă mare, comfort, lucruri frumoase, vacanțe cât mai plăcute și interesante…. Încercăm din greu să fim văzuți cât mai bine, să fim admirați cât mai mult, să dăm check-in-uri peste tot….

Dar nu cumva ne pierdem pe noi în această cursă? Nu cumva ajungem să ne stresăm, să judecăm mai mult, să ne enervăm mai repede, să fim geloși și să ne simțim uneori frustrati pe propriile vieți?

Nu cumva ajungem până la urmă să ne umplem viețile de zgomot care să înghită reproșurile față de noi ce nu încetează?

Există reproșuri în noi pentru că această alergătură de a te defini prin agoniseala ta nu se termină niciodată. In acest ciclu samsaric, odată ce ajungi la un scop, el nu pare că a împlinit dorul după care plecasei și continui să vrei mai multe, să te dorești mai sus.

Dacă este așa, poate ai ajuns să crezi mai mult în idealurile societății decât în pacea ta. Poate ți s-a părut că fericirea nu merită asociată lucrurilor simple, și nu ți-ai permis să simți bucurie până nu atingeai un obiectiv. Poate ai despicat mereu firul în patru, avid după cunoașterea sublimă, crezând că ea se ascunde în spatele a mii de cărți, și niciodată în simplitate.

Nu-ți face griji. Este o voce în tine, care, chiar și daca acum este un ecou slab de departe, ce îl ignori pentru ca nu mai crezi de mult în el, așteaptă să îți releve magia din tine o data ce îi dai putere. Se numește intuiție.

Ea te va face să simți din nou că aparții de tine. Te va învăța universul tău, felul în care tu funcționezi, și va fi minunat. Poate chiar îți va debloca fluxul artistic. Sau te va face să descoperi artă în tine.

Dar ca să-l auzi, trebuie să îți golești mintea. Ia o pauza de la alergătură- fără să ți-o programezi pe ceas și să te uiți la cât e ora la fiecare câteva minute. Eliberează-te de griji si probleme de rezolvat. Doar bucură-te că exiști. Și ascultă-te. Cere-ți iertare față de tine, dacă e nevoie. Plângi pentru durerile tale, dacă e nevoie. Stai în tăcere. Sau fă ceva ce ți-a plăcut mereu. Și lasă-ți sufletul să se regenereze.

Vocea, cu timpul, se va simți din nou puternic. Și dacă o vei asculta, te vei bucura din ce în ce mai mult de sentimentele și imaginile cu care vine. Pentru că, centrat în tine, vei descoperi așa de multe despre miracole, și lumea nu va mai fi decât terenul tău de joacă.