Nu ma gandesc la tine (3rd part)

Previous:

Ne-am mutat in alta parte. Inainte sa plecam de acolo baiatul cu vrajeala ce imi stia un crampei de poveste, cel cu care traisem un episod ce nu am dat ghes sa continue vreodata, mi-a zis, pe un ton acru:

-Ne mai vedem, poate, candva…

3.gif

Short story part three:

Noi toti, doar un moment pierdut

Ne aflam pe o terasa, sus, la etajul unei cladiri. Mie si Dianei ne era foame, aveam picioarele umflate de la cat strabatusem pe jos in acea noapte. Pe scurt, numai stare de asteptat trenul de dimineata, ce ne va duce acasa, nu aveam. De fapt, mereu ne prindea cate un miez de noapte atat de obosite, in vreun oras strain, fara sa avem unde sa inoptam, dar faceam de fiecare data aceeasi greseala, sa ne spunem ca vom rezista sa plecam odata cu rasaritul. Cred ca, dincolo de discomfort, vanam astfel de aventuri, erau pentru noi un joc care ne oferea mai multa satisfactie psihologica decat ar fi cantarit orice probleme se iveau in planuirea precara a escapadelor noastre.

Adrian si un prieten de-al lui erau cu noi. Melodiile de aici erau Black Eyed Peas, Dub Fx, Subcarpati si Robin and the Backstabbers, toate pe repeat.

Noaptea viselor. Eram oricum adormiti, dar tacerea din mine era mormantala, total absenta de ce era in fata mea, nu ma puteam opri sa colind prin minte. Alcoolul isi facuse pana la urma treaba, imi decatusase demonii ce ma bantuiau iar, de cateva zile, si aparent erau din cei mai rai, ca, atunci, traindu-le chemarea, picasem mai jos in abis decat ma asteptasem, mai adanc decat fusesem de ceva timp.

Eram pierduta in tacerea dintre noi, de la masa noastra, inconjurata de oameni indiferenti, colorati si aranjati, vorbind tare, dansand. Ma gandeam la viata. Imi parea ca, oricat crezusem ca mi-am iertat trecutul, nu o facusem in profunzime, ca altfel nu ar fi fost peste tot in jurul meu, eu da, una noua, dar repetand de fapt aceleasi lectii, ca si cum experientele pe care le aveam se transformau in tipare, apasand in sufletul meu butoane ce generau aceleasi intrebari, de parca nu as fi fost decat o papusa mecanica.

Vedeam cu ochii mintii cum alergam spre o prapastie, fugeam, dar tot de mine, fugeam crezand ca ma apropii, si ma apropiam de destin, crezand ca fug de el. Ma gandeam ca nu imi acordasem destula atentie sa imi aud adevarul, o viata pe care o strabatusem, ratacisem, si fiecare moment de tacere il umplusem, asa cum fiecare o face, evitand mesajul dintre clipe.

Si ce tipa tacerea prezentului? Nimic, asta e problema. Oameni, zei, jucandu-se cu propriile destine, reformuland viitorul, fara a-si putea transcede esenta, doar aceleasi filme, cu alte personaje.

Toti cautam o evadare din ceea ce suntem. Doar ca e ca si cum suntem un puzzle caruia nu putem decat sa-i rearanjam piesele in forme noi. Si aici e greul. Nu poti vedea mai mult decat ce esti deja.

Poate unii au descoperit ce este dincolo de noi, poate unii si-au raspuns la intrebare intr-un mod diferit decat cel pe care-l traim toti, fiind noi un vehicul pentru joaca dintre bine si rau, captivi in propria poveste, respirandu-ne propriile vise.

Poate. Dar au lasat in urma tacere. Au lasat in umra secretul. Acoperit de valurile de nesiguranta si intrebari.

Poate secretul e in noi. E un lucru de care fugim spre prapastie, vanand mereu vise noi, vanand mereu sa nu fim ceea ce suntem.

Oamenii din jur, o adunatura de personalitati colorate, dansau si radeau, ma gandeam ca, in ciuda escapadelor mele excentrice cu Diana, nu mai facusem asta de mult cu adevarat. Afara din capul meu, pierzandu-ma in ceilalti, cu totii traind aceeasi stare molipsitoare. Eu eram de mult timp intr-o calatorie prin mine, aveam multe de rearanjat in haosul pe care il produsesem de ceva ani, intelegand atatea, si gresind, ca nu ma credeam sa fiu raspunsul la propriile mele dubii.

Si in seara aceea nu puteam sub nici un chip sa inteleg cum altii nu sunt atat de pierduti in profunzimile lor ca mine. Imi dadeam seama doar ca m-am infundat rau in tesatura sufletului, acolo unde era mai neagra noaptea, ca plantasem multa samanta de intuneric de ceva timp.

Meeting for tea

The night was warm, graving of summer promises, heating my soul. A cigar lightened at the stairs of the block of flats, to fill the time that poured in awaitingness. I was resting with obvious nonchalance on the wall next to the interphone, but only to avoid the angle from which he could have seen me few seconds while he was exiting. I didn’t know how to run faster to clench on his neck, to show him this way how enthusiastic I am to see him again. I was creating scenarios in my mind in which the polite, awkward distance of meeting again would have been direclty left out of account.

I posed with a bright smile on my face when the block’s door opened and he appeared in its threshold, with messy hair and a white T-shirt letting uncovered his slender arms, his slim hands, wrinkled by crimson, prominent veins, with thin, boney fingers, with fragile wrists. He had, I once told him caressing them charmed, the hands of an artist.

He was smiling too, but with a cautious shine in his eyes, he asked me what’s up, i had begun to stutter an answer, but then I remembered of my previous plan, and it was my urge joy to accomplish it anyway, so I swallowed my words and I also silenced him through a kiss.

-Yeah, round here not much happened, I went… he interrupted himself to answer, again and again, to my lips crushing his.

-Don’t you mind, I will interrupt you more this way, I spoke looking at him fascinated.

-Mm, but I won’t mind if you interrupt me this way.

-Did you say you were making some tea?

-I was, but you haven’t answered my text.

-That one about how much sugat do I want? Well, I mocked him, so if I didn’t answer you, you wouldn’t know what to do and gave up?

-No, he laughed, but I didn’t expect you’d arrive so fast.

-Take care, because you annoy me and I feel like torturing you!

At last he tortured me, sweetly, watching me tender how I struggle behind his touch.

***

Noaptea era calda mustind a promisiuni de vara si incalzindu-mi si mie sufletul. O tigara aprinsa in scara blocului, sa umplu timpul ce se scurgea in asteptare. Ma rezemam cu vadita nonsalanta de peretele de langa interfon, dar ca sa ma feresc de unghiul din care m-ar fi putut privi cateva secunde pana iesea. Nu stiam cum sa fac mai repede sa ma inclestez direct la gatul lui cand il vad, sa ii arat asa cat de entuziasmata sunt sa il revad. Imi faceam in gand scenarii in care distanta politicoasa si jenanta de revedere ar fi putut fi scoasa din calcul.

Mi-am afisat un zambet luminos pe chip cand s-a deschis usa si a aparut in pragul ei, cu parul valvoi si un tricou alb lasand la iveala bratele slabanoage, albe, si mainile subtiri, brazdate de vene purpurii, proeminente, cu degete lungi, osoase, cu incheieturi fragile. Avea, ii zisesem odata, dezmiedandu-i-le captivata, maini de artist.

Zambea cu o licarire rezervata in ochi, m-a intrebat ce mai fac, am dat sa bajbai un raspuns, dar mi-am amintit de planul meu de dinainte, si oricum era bucuria mea cea mai urgent de indeplinit, asa ca mi-am inghitit cuvintele si l-am amutit si pe el in sarut.

-Da, pe-aici nu s-au intamplat prea multe, am fost la… s-a intrerupt ca sa imi raspunda, iar si iar, la buzele mele mototolindu-le pe ale lui.

-Nu te supara, o sa te mai intrerup asa, dar dupa poti sa continui, ii zic privindu-l zurlie si fascinata.

-Mm, dar nu ma supar daca ma intrerupi asa.

-Ziceai ca ai facut ceai?

-Ziceam, dar nu mi-ai mai raspuns la mesaj.

-Ala cu cat zahar vreau? Aaa, il blagoslovesc eu, pai si daca nu ti-am mai raspuns, n-ai mai stiut ce sa faci si pana la urma te-ai dat batut?

-Nu, rade el, e apa pe foc, dar nu ma asteptam sa fii asa rapida.

-Vezi ca ma enervezi si imi vine sa te chinui!

Pana la urma el m-a chinuit, dulce, privindu-ma tandru cum ma zbat sub atingerile lui…

Teenager posts: Păsări albe si negre

20130408-221544.jpg

Si voi avea curajul sa deschid usa sanctuarului care duce la sulfletul meu(…)Sa fiu in stare sa ma privesc asa cum sunt: un om care umbla, care simte, care vorbeste cu oricine, dar care- cu toate lipsurile lui – are curaj.Sa ma mir singur de gesturile mele cele mai simple.”
Paulo Coelho

El( către ea):Asculta Georgy, am zis k esti simpatica, nu ca ai fi fata
visurilor mele si poti sa intelegi, ceea ce am spus aseara au fost pur si simplu primele lucruri care mi-au venit in minte n-am vrut sa te fac sa te simti prost

Ea(către El):Cel putin sper ca ceea ce s-a intamplat între noi sa fie o lecție pentru amândoi sper sa intelegi ca mai sunt si oameni ca mn care chiar iau in seama ceea ce spui si suferă pentru cuvintele grele rostite la nervi.Invata sa te controlezi pentru k o sa pierzi oamenii la care tii.eu da mai inteleg stii k sunt o fata sensibilă dar pentru tn am o inima de fier si pot sa indur orice de la tn tu nu stii ce putere de a indura au unii oameni insa învață sa te controlezi pentru ca tu nu o sa fii mereu cel mai bun, fiecare este bun in felul lui, tu oricum esti un baiat special pentru mine si nu te compari cu ceilalti.si crede-ma ca de obicei nu-mi cer scuze dar dupa toate cele făcute tot eu ajung sa îngenunchez in fata ta si sa te rog sa ma ierți pt cv ce nu a fost vina mea pt k nu mai pot de dorul tau si mor cand vad k ma ignori si nu prea imi raspunzi la mesaje nu inteleg tu chiar nu vezi k eu nu sunt ca ceilalti fata de ei eu chiar imi pasa de tn si chiar plâng din cauza ta si ma simt vinovata pt cv ce nu am facut

Bf:azi nu ai vb cu el?

Ea:l-am sunat dar nu a putut raspunde

Bf:da clar asta a fost😓

Ea:Ieri a vb cu mn prin mesaje

Ea:cred ca vrea sa ne împăcăm?

Ea: nu vrei sa afli tu?

Bf: ok

Ea: Cf?😀

Bf: bine sunt fff ametita de la pastile

Ea:ai vb cu Mihai?

Bf: nu k am stat cu fetele si nu prea am mai avut timp😉

Ea: Ai mai vb cu Mihai?

Bf:Nu ma dar mai lasa-l pe Mihai k nu e cn stie ce vedeta

Ea: Te-am intrebat k pe mn ma ia cu vrăjeală macar tie iti spune adevarul

Bf: asa face el ce nu stii?

Ea: ma rog nu inteleg dc faci asa

Bf:😆cum?

Ea: asa cand e vorba sa vb cu el nu ti-am cerut mare lucru eu am facut atâtea pt tn

Bf: pai tu zilele astea numai de el imi vb nu ma mai suni si trimiti mesaj pt altcv

Ea:am încercat sa vb cu tn despre problemele mele dar vad k te deranjează asa k nu mai am ce discuta

Bf: bn

Ea: bn?what? Nu-ti pasa? God

Bf: Ba da normal k imi pasa altfel nu te-as fi ascultat

Ea:nu daia adik cum ai reactionat acum

Ea: ma rog vad k te shimbi mult

Bf: chiar conteaza o simpla reacție

Ea: pt mn conteaza da

Bf: mai fata nuj ce ai tu cu idiotul ala care nici nu te vrea se vedea de la o posta k s-a combinat cu tn doar asa si la un moment dat il plictiseai de moarte ti-a zis si el clar in fata k n-are nici o chestie pt tn

Bf:Georgik nu te mai sun acum k e tarziu dar s stii k inteleg dc te-ai suparat pe mn imi pare rau k nu te-am înțeles si n-am putut face mai mult pt tn pwp dulce❤️

Ea(catre El): Fii atent la mn, cand strici cv e greu sa mai si repari. Tine minte ca oamenii iarta dar nu si uita, niciodata nu o sa uit ce mi s-a intamplat, dar fiecare hop ma va duce unde vreau si atunci tuturor o sa va para rau ca m-ati ajutat sa ajung acolo. Sper ca o sa iti dai seama unde gresesti. Si inca ceva daca tu crezi ca eu imi doream ca tu sa ma iubesti pe mn sau ce mai crezi tu, te inseli pentru ca stiu ca nu mai am nevoie de ce s-a intamplat cand am fost cu tn chiar daca tu nu stii cat a durut toate chestiile pe care mi le-ai facut; tine minte ca nimeni nu e perfect dar ca oameni evoluam si sper ca si tu sa incerci sa o faci!