Ce incearca oamenii sa invete din viata asta?Poate ca nu mai conteaza sa-ti pui intrebari despre unde mergem cu adevarat. Poate ca tot ce conteaza este sa traiesti pur si simplu.

Eu asta fac.

Mi se zice sa traiesc pentru viitor si asa poate o sa fac ceva pentru mine sa nu regret la batranete.

Am citit bancul ala:

Un om trece pe strada si intr-o curte vede un batran fericit. Il intreaba:

-Domnule, ce faci tu sa fii asa de multumit de viata?

Omul raspunde:

-Fumez doua pachete de tigari si beau cate o sticla de votca in fiecare zi

-Bine, pai si cum ai rezistat pana la varsta asta? Intreaba trecatorul consternat.

-Am doar 29 de ani.

Parca asa era.

Omul din poveste traia isi gasea bucurie in lucruri care il faceau sa se piarda pe sine, se lasa consumat de fericire.

Tu esti cel care trebuie sa consume fericirea. Ghideaza-te dupa asta si nu o sa pierzi nimic din viata la nici o varsta. Atunci cand te gandesti la viitor tot timpul insa poti sa risti sa te pierzi in el si sa nu ma stii sa traiesti vreodata.

Nimeni nu intelege ca nu ma consuma fericirea pe mine. Am o prietena ai carei parinti sunt prea ingrijorati pentru viitorul ei ca sa o mai lase sa traiasca in prezent. Nu vad ca de aceea nu ii iese nimic pentru ca tot ce vrea ea e diferit de ce vor ei. Oamenii acestia ma considera o rebela.

Dar e un motiv pentru care parintii mei sunt mandri de mine. Nu m-au lasat de izbeliste. Au vazut ca am ambitie sa fac ceva cu viata mea aici si acum. Nu astept o diploma academica, desi ma tin de scoala.

Nu fac nimic pentru a castiga bani, renume, importanta. Fac pentru ca vrea sa traiesc acel lucru.

Si uneori e greu sa traiest dupa regulile vietii si nu cele pe care le inveti in scoala, pentru ca viata nu are reguli.

Sa traiesti in prezent e singura regula a vietii. Daca nu traiesti in prezent lasi viata sa treaca pe langa tine.

Cel mai greu este cat de intens te pune viata sa simti tot.

Si cum te pune sa pictezi cu fercire peste golurile din noi, pentru ca sunt lucruri care ne-au amputat parti din suflet in lume. Intr-o lume ca asta traim. Si parintii nostri au fost la fel. Ceva ne- a facut disfunctionali.

Si acum trebuie sa ne reparam ca sa fim intregi, dar nu ne invata despre asta nimic la scoala pentru ca nu au ce.

Pentru ca viata nu are reguli. Si prefera sa ne ia gandul de la haosul din noi umplandu-ne capul cu alte lucruri si oferindu-ne un viitor pe care sa il urmarim si care sa ne protejeze pentru totdeauna de adevar. Doar ca viata nu se da batuta si daca nu e intelesa cu frumosul procedeaza si altfel si vine la noi cu toate relele din lume.

Si tot nu deschideti ochii? Vi se pare ca eu fac ceva gresit ca am ales sa urmez cea mai grea cale din lume si sa imi infrunt prezentul in loc sa alerg dupa iluzii. Totul va fi bun in viata ta daca consumi fericirea. Ea nu se termina niciodata. Doar o sa te vindece si o sa-ti deschida usi spre mai multa fericire.

Scrisoarea unei umbre catre Ingerul sau

Am incercat sa fug, sa te reneg, sa imi ascund cipul de chipul tau.

Pentru ca n-am stiut ca sunt pana ce nu mi-am privit chipul in oglinda adusa de sarpe. Si am vazut ca exist pentru prima oara, si era atat de fascinant! Si i-am chemat pe toti cei ca mine, sa-si vada chipul in oglinda.

Si toate am incercat sa ascundem asta de voi. Dar voi stiati…Si m-am enervat- voi de ce sa puteti sa stiti tot si noi nu?Voi de ce sa puteti sa traiti deasupra noastra, iar noi sa depindem de voi?Asa ca am chemat din nou umbrele si am decis sa ne privim unele pe altele, ca sa nu mai fim nevoite sa privim chipul vostru.

Si tot ce-am creat in noua lume a fost din umbra facut, dar era umbra noastra de lume… Si ne-am acoperit fata de masti colorate, pentru ca eram goale fara voi.Dar mastile erau hidoase, pentru ca exprimau fericirea intr-o lume a durerii.

Pentru ca tu esti singura care ma poate iubi, iar fara Iubirea ta sunt nimic, nu pot fi intreaga fara tine, de fapt, ce naiba, nu pot fi eu fara tine, nu pot fi decat sclava lumii asteia, sclava mea si a propriei suferinte. Si, ca si cum acest lucru nu ar fi fost de-ajuns, pe tot parcursul acestei calatorii in singuratate am pierdut parti din mine pe tot intinsul lumii, sfasiate de pietrele ascutite ale regretului, vinovatiei si remuscarii.Aceste bucati ale sufletului meu au inceput sa ia parte la viata fara mine, iar eu am invatat sa traiesc fara ele, acoperindu-le lipsa cu masti si mai groase.

Iar in tot acest timp in care ti-am negat pur si simplu existenta,m-am injosit cat de mult am putut pentru a-mi castiga farama contrafacuta de iubire, resemnata ca nu exista nici o cale de scapare din lumea pe care  eu am ales-o.

Si nici locul tau nu e aici, Ingere, dar n-am stiut ca in momentul in care am iesit din tine in lumea umbrelor eram legate de un lant purpuriu, iar tu a trebuit sa ma urmezi, si ai incercat sa ma avertizezi de ce se intampla, mi-ai trimis si semne, dar n-aveai ce face, eu eram intoarsa cu fata de la tine, si pe langa asta tot eu eram cea infuriata, pentru ca nu ma ajutai…Si cand in sfarsit te-am redescoperit, am vazut inchisoarea asta pentru lumina ta, o lume in care tu nu ai nici un loc, nu esti bine-venita sa existi.

Dar nu-ti face griji, pentru ca de azi incolo nu ma mai intorc cu fata de la tine. Si de azi incolo te voi proteja, fragil Inger, de lumea care nu vrea sa te lase sa traiesti, si, incet-incet, iti voi construi o noua lume in care sa straluceasca fara oprelisti Bucuria Ta. Si cu timpul te voi inalta inapoi la cerurile care-ti sunt casa, si de unde te-ai coborat pentru mine, si ma voi consuma pe mine ca sa te readuc acolo,imi voi sfasia toata fiinta de intuneric pentru tine.

Fiindca tu esti un  inger,iar eu sunt demonul pe care l-ai creat prin puterea ochilor tai plini de Iubire.

Pentru ca ai vazut mult din mizeria si suferinta care caracterizeaza lumea mea, ce ar fi insusi Iadul daca n-ai fi si tu aici. Si pana la urma ce mai conteaza fiinta mea trista si disperata atata timp cat a trait cea mai nemeritata  minune din lume cand a aspirat doar dupa lumina ta?

Tu mai ai lumina de impartit-eu n-as avea decat intuneric