La multi ani, zana

Tu te-ai sacrificat ca eu sa fiu cineva. Ti-ai lasat toata tineretea de-o parte ca sa ma cresti, sa fii sigura ca voi avea o viata mai buna si mai fericita ca tine.

Tu singura ai facut tot. Ai incercat sa lupti numai tu cat doi oameni la un loc, vazand in mine tot ce-i mai bun, numai sa am tot ce-mi doresc. Tu ti-ai ascuns supararile si tristetile, si m-ai privit de fiecare data cu cel mai luminos si iubitor zambet, de parca eram tot ce aveai frumos pe lume.


Tu ai cazut si te-ai ridicat doar pentru a imparti iubire si grija. Ai stiut ca ai o datorie, una foarte grea, de a cosntrui de la 0 tot ce are nevoie copilul tau.

Si eu te iubesc enorm, mama, si sufar cand iti gresesc. Simteam de mica cat de mult ma iubesti, iti amintesit ca tu ma pupai mereu, si eu iti ziceam: „Mami, ma pupi prea des. Nu pot sa iti returnez toti pupicii, oricat incerc.”  Tii minte ca si mie mi se lumina fata de bucurie cand ma intrerupreai de la joaca ca sa ma mai dragalesti un pic? Mai tii cum ma tineai in brate toata noaptea?


Sau cum ma duceai la gradinita, mereu imbracata in rochite de printesa, albe, albastre, cu voal, cu sclipici, de chiar m-am suparat cand m-ai imbracat tocmai in ziua de poze in tricou si blugi. Cum iti placea sa imi lasi parul lung, lung, pana la genunchi, si cum te-am pus sa ma duci sa ma tunda bob in clasa a patra. Cum te tot bateam la cap ca vreau sa ma vopsesc blonda ca Barbie si tu imi luai suvite colorate cu clips doar poate-poate scapi de gura mea, si tot degeaba. Cum imi faceai costumasele pentru serbari, si te laudai la toata lumea cat de bine invat eu poezii. asta dupa ce tot tu te chinuiai cu mine sa le invat. Mai stii poezia cu numerele, versul „patru e-un scaun cu spataru-n jos?”  Eu nu stiam ce-i aia spatar si tot ziceam ospatar, iar tu imi aratai la scaun, il si introceai invers sa vad cum seamana cu un patru, dar eu tot ospatar am zis la serbare. Cum am sarit un an de gradinita pentru ca vroiam sa fiu mai repede la scoala. Cand iti dadeam sa-mi citesti jurnalele si radeai de mine ca scriam numai cum ma bateam cu toti baietii din clasa.

Timpul a trecut si, ca orice adolescent, incepusem sa ma departez de tine. Nu-ti mai spuneam tot, nu-ti mai dadeam sa citesti ce scriu, nu mai aveam incredere absoluta numai in tine, nu mai eram in universul ala mic in care puteai sa ma protejezi de tot, am inceput sa-mi pun intrebari, sa te indepartez, sa imi para rau ca nu am avut parte si de un tata, cu toate ca nu a fost vina ta ca am inceput sa gandesc toate astea, tu facusei tot ce iti statea in puteri. Te-am indepartat. si tie ti-a fost greu sa intelegi, pentru ca tu fusesei tot universul meu si eu eram tot universul tau.


Eram prea mica ca sa vad si durerea ta, sa te inteleg. Nu stiam cat de buna esti tu cu mine si cum imi faceai chiar toate poftele ca sa fiu fericita, nu pana  nu m-am mutat singura si am vazut  cat de greu imi e sa fac tot ce ai fi facut tu in locul meu inainte. Nu vedeam cat de greu iti e sa faci naveta de la Ploiesti la Sinaia ca sa aduci cat mai multi bani in casa, cum ai ajuns atat de departe pornind de la 0 singura si cu doi copii in carca. As fi vrut sa fi priceput atunci ce sacrificiu mare ai facut sa te lasi de serviciul ala bun si sa te intorci in Sinaia ca sa ma cresti cu o edcuatie buna si completa emtional. Nu am bagat in seama ca tu te-ai intros doar pentru ca ai luat in considerare ce am zis eu, un copil, cand n-am vrut sa ne mutam de tot acolo.Stiai ca o sa-mi fie greu sa ma adaptez la alt mediu, si n-ai vrut sa ma faci nefericita. Vroiam sa te vad recasatorita, nu stiam ca nu ai facut-o nciciodata doar ca sa ma protejezi.

Acum inteleg toate aceste lucruri in sfarsit, si astept de fiecare data sa te revad,sa ma astepti cu masa pusa si tot ce e mai gustos, sa dorm in bratele tale, sa ma alini, sa ma asculti, sa ma sfatuiesti asa cum te pricepi tu, sa imi povestesti despre copilaria ta, sa radem impreuna.


Datorita tie am invatat sa am grija sa ma aranjez fara vreo ocazie, doar pentru mine, sa ma simt bine in pielea mea, sa stiu ca, oricum m-as simti, am facut tot efortul pentru ziua de azi. Datorita a tie am invatat ca e deajuns sa fiu mereu tanara in suflet si indragostita de viata. Datorita tie am avut de mic copil destula libertate sa cred ca lumea e a mea. Datorita tie sunt destul de buna acum incat sa nu fac nimic cu rautate. Datorita tie iubesc folkul. Datorita tie sunt in viata.

Tu imi arati cum sa nu las trecutul sa ma defineasca. Tu imi dai motive sa nu-mi mai fac atatea griji. Tu crezi in mine mai mult decat oricine altcineva si imi ierti toate greselile.Tu imi dai inspiratie sa merg mai departe. La fel cum ai facut-o si tu, trecand peste lucruri in stare sa te doboare. Ma iubesti sincer, imens, nicodata nu cred ca as putea sa iti raspund egal, oricat as vrea. Esti modelul meu ideal, de femeie puternica, de mama.


Iti scriu toate acestea, mama, pentru ca vreau sa-ti dariuesc un cadou cat mai frumos, si n-o sa fiu de 8 martie acasa sa iti ofer ceva in persoana, sa iti dau macar ceea ce zici tu de fiecare data ca e cel mai frumos cadou pentru tine, pe fetita ta cuminte langa tine.

yellow roses

Trandafiri galbeni, cum iti plac tie. 🙂

La multi ani!

Viata(1)

large (3)1989

S-a nascut iarna. Pana sa-si dea seama ce era lumea in care traia cat de cat, o prinsese si un februarie din urma, cu nori rozalii si purpurii brazdand sovaielnic cerul. Dar nu era  tocmai cea mai insorita primavara: pana sa apuce bine sa cerceteze frumusetea florilor roz de mar si a celor albe de cires, sau scumpii ciorchini de liliac, acestia erau deja plostiti de ploaie. Iarba era lunga si proaspata, frumos udada de roua in fiecare dimineata… fiecare dimineata.Era prea mica sa stie ce inseamna o dimineata, o iarna, un ianuarie, o primavara, in felul in care oamenii mari le stiu, pictate de culorile amintirilor.Nu era prea mica ca sa aiba amintiri- in lumea ei inca miniaturala si facutul cacuta de dimineata sau prima oara cand i-a vazut chipul mamei pe zi era o amintire, frumoasa si emotionanta, atat cat si dramele celor mari erau- dar era prea mica ca sa faca prostia sa se opreasca din a trai si a incepe a gandi ca, de ce si cum traieste. Universul primavaratic de Afara era pentru ea cele doua blocuri ce stateau fata in  fata de parca geamurile erau ochii lor si ele se priveau ochi in ochi de parca ar fi vrut sa-si citeasca unul altuia sufletul- si cand  te gandesti ca poate chiar oamenii din apartamentele lor erau sufletul acela, din moment ce ei erau aceia care locuiau in spatele geamurilor inchise- flancat de alte patru blocuri aflate in aceeasi pozitie. Iar in fata, ca un rau despartitor, erau drumul si trotuarele, pe care stateau parcate masini, dintre care si masina mamei.pe aceea o chema Bia.

In fata blocului erau doua gradinite, una salbatica, imprejmuita de un gard viu, cu o salcie si multi ghiocei, a lui Nanae. Cealalta avea o bancuta si era plina detot felul de flori, unele inca adapostite in cupole facute din jumatate de sticla de plastic, a lu mamaie Nacu, dadaca ei.

Erau toate zilele si dupa-amiezile la bloc pe care le privea  cu cat trecea prin viata- aveau culori frumoase in capul ei- poate mai frumoase deacat in capul altora. Dar o sa ajungem si acolo.

Deocamdata vreau sa povestesc despre toate frumoasele amintiri- cele care vin din capul ei si cele pe care le-a auzit doar despre ea, ca era prea mica sa le memoreze.Scumpa fetita durdulie cu  tichie rosie( ca Scufita 🙂  ) si chipul alb, dar fara sa fie palid.

Se nascuse frumoasa, daca mi se permite sa spun ce cred. Avea ochii mari si caprui, nasucul carn si gurita frageda ca la toti copiii mici. Dar mai avea si gene lungi, asa cum copiii mici nu aveau toti. A avut parul scurt pana la trei ani,mama ei era ingrijorata, fratelui ei mai mare ii crescuse multla varsta ei ca la fetite.

Dar dupa  3 ani jumate, deja avea parul lung si foarte foarte bogat, iar mama ei i-l prindea uneori in codite mici mici de tot impletite si dupa o zi le desprindea iar parul  ii satea. I-l mai prindea mama in trei  sau patru cozi simple in varful capului, de arata saraca fetita ca dracu’, da’ ce sa stie ea, era mica si ii placeau, o ruga pe mama sa-i faca si mai multe daca se poate, sau cand se plimba prin cartier in carut, cu pantrofiorii negii,  rochita alba si vesnica tichia care era mereu aruncata pe jos.

Tatal ei aplecat cand ea avea un an si asa s-a facut de curand a ajuns sa aiba  doua mame,una blonda si una bruneta, si statea o zi cand cu una, cand cu cealalta. De mama bruneta nu prea ii placea, pentru ca era rea cu ea si o batea, mai ales cand mama bruneta nu era de fata.

Dar in curand mami bruneta a plecat la tara si ea a trebuit sa se mute la bunicii ei certareti.Ce se mai injurau mamaie si tataie!Tataie o merita insa, era betiv si fumator, si mamaie zicea ca se duce des la curve, de-aia doarme toata ziua si noaptea e plecat. Ea insa stia ca nu e adevarat: il vedea pe bunicul in fiecare noapte cand se strecura di patul in care dormea cu bunica fumand togari in curte si ascultand greierii. Uneori statea si ea pe scaunul pliant langa garaj cu bunicu’ si se uita dupa broaste raioase, ce perindau noaptea tot timpul pe acolo, din cauza ca erau aproape de garla. Si ea il mai injura cateodata pe bunicu’ dar asta doar fiindca o facea si buni. Buni i-a zis mai tarziu cat de suparat era bunicu’ ca nu il lasa niciodata sa se uite la meci.Avea multi prieteni la tara, spre deosebire de oras, si cred ca a fost destul de fericita acolo, pana s-a intors din nou la oras la gradinita de opt ore, si cand se intorcea de la gradinita statea cu mamaia Nacu  care era acum dadaca ei platita pana venea mama de la serviciu.

Dar lucrurile n-au mai stat la fel de bine cand tatal ei a plecat din orasul in care inca locuiau cu totii ca sa se mute cu amanta lui din cauza careia se despartise de mama.Inainte lucra ca admimistrator la niste casute de vacanta din munte, unde nu erau decat el si ea cand venea in vizita, familia care conducea barul saracacios de vizavi, un ingrijitor,  cainii si ursii.Era locul ei de vis, pardisul ei de iarna cand zapada cadea vijelioasa, si paradisul ei de primavara cand culegea branduse si ghiocei de pe campie cu doamna de la bara. Era dreptul ei sa vada luminisul  acesta cascandu-se dupa mers cu masina prin padure neincetat, de a vedea bufnita-gargarita de lemn crestata de ATV-ul lui frate-su in poiana, de a se speria de ursii care racaiau iarna la usa, trecand de toate sistemele de siguranta, micul dejun luat in vila A la masuta de lemn din capul scarilor, Harry Potter si Regele Leu in salonul cel mare cu masa de 12 persoane separeuri cu fotolii si semineu din vila C.

Continuare:  https://calatorspreinfinit.wordpress.com/2014/06/28/viata-2/