Zen

Fara griji.

E momentul ala cand pacea te invadeaza ca un somn, cand stai si privesti peretii albi, dar nu ii vezi, vezi doar cum viata ta s-a mai implinit un pic in ultima perioada.

Asa cum o data visai oameni vii de culoare, cu viata pe cap, nu cu viata la picioare. Te vedeai devenind o femeie care si-a gasit fericirea, amestecandu-se in multimea de alte suflete ale unui oras cu mii de neoane. Scriai despre ingeri descoperiti in cartile din pod si despre focuri care lumineaza paduri in rataciri pline de peripetii.

Lumea oamenii o tot dezvolta impingandu-i limitele, iar tu nu te poti hotari daca e bine sau nu.

Tu te stii doar prizoniera nostalgiilor tale volatile, toate din aceeasi samanta. Asta si cand mergi prin viata ascutindu-ti aripile spre inaltimi, ca Icar, si cand dansezi pe pantofiori rosii precum Karen in povestea de Hans Christiam Andersen.

Uneori tipi la cer sa deschida drumul soarelui printre nori, atunci cand viitorul pare incalcit in ghem, cand te definesti prin alte stari. Atunci cand personajele din universul tau subpamantean, al sufletului, forfota haotic urland despre vini si complexe.

N-o sa-ti pierzi vremea intrebandu-te de ce nu ai ajuns acolo. Acolo unde se astepta toata lumea sa ajungi. Acolo in ceea ce parea ideal sa devii. Acolo unde lumea e de zahar pentru ca toate visele se implinesc si nu exista goluri in intregul tau.

Pentru ca esti deja acolo. Da, priveste imaginea de ansamblu. Esti toate visele tale intruchipate ireal in aparenta din punctul tau mic si luminos de constiinta. Esti chiar si cosmarurile in care omuletii in care esti divizata iti reproseaza vini si complexe.

Dar esti si printre oamenii vii de culoare, esti femeia aia completa pe care o voiai ca sa fii ea. Toate ce ti le-ai prezis in emotii s-au adeverit inainte sa ai timp sa deschizi ochii sa vezi, alergand, umpland timpul.

Viata nu este numai un labirint de oglinzi, este si gradina de flori care creste din plamanii tai, cu fiecare respiratie. Acum vezi iar puterea si iti pare rau ca ai pierdut atata timp negandu-ti religia pornita din inima. Esti de ceva timp in rai cu lumea de afara.

Esti o carte pe care o scrii, daca vrei. Ideea e ca tu esti cea mai mare opera de arta a ta, dand viata la jocuri la nesfarsit, creeand si completand, este deja perfectiune in lume, raspunsul e aici cu noi toti. Ne curge prin sange foc furat de la zei. Si suntem totusi oameni, adica liberi intr-un univers in care orice idee prinde viata daca o gandesti. Suntem trupuri calatoare prin nevoile noastre constiente.

Zen.

Fara griji.

Totul e deja cum ar trebui sa fie.

Esti deja acolo.

Razi in extaz.

Te provoc.

Stiu ca poti.