Bucuria

balloons-disney-disney-world-disneyland-Favim.com-1152574

Bucuria este o forta libera, a carei voce nu asculta de vointa ego-ului nostru. O forta salbatica care incununeaza cu culoare si energie tot ce atinge in jurul ei,  iubire de tot fara limita. ea vine totodata cu  senzatia, macar si numai pentru o secunda, ca viata este un amalgam  de placeri si fericire ce nu se  va termina  niciodata.

Dar, desi bucuria este daruire neconditionata, ceea ce dam nu este totdeauna pe potriva a ceea ce primim. Nu este incorectitudinea vietii, nu este conditia umana de  a fi supusul mediului in care esti nevoit sa traiesti, de altfel mintea umana este mult mai presus de toate acestea si are  capacitatea ei de a controla viata noastra astfel incat ea urmareste un plan exact ce ne conduce la persoana care am fost meniti sa fim.

Dar nu putem constientiza niciodata cu adevarat lucrul acesta in inma noastra si de aceea cand ceva ce nu dorim se intampla simtim ca lucrurile nu s-au ridicat la asteptarile noastre, ca nu am primit ce am meritat, suntem nedreptatiti.

In acel moment apar dezamagirea, tristetea,  sentimentul de tradare, si toate simtirile care ne aduc in situatia in care ne indoim de noi si de viata,  ne  acresc, aduc teama in noi si ne fac sa ne punem sufletul la adapost, iar bucati din el mai vad lumina vietii doar filtrate si corectate astfel incat sa ajunga sa arate ca modelul perfect in care vom fi acceptati, considerati destul de buni pentru a ni se permite sa avem ce dorim, si astfel avem certitudinea de a nu fi dezamagiti.

Societatea este construita pe baza acestui filtru de bucurie care apare ca o masca deasupra a cine suntem cu adevarat. Suntem in conditia in care, in afara de anumite persoane foarte apropiate, nu ne putem exprima fara acest filtru in fata nimanui, de teama de a nu fi judecati, pentru ca in momentul in care iti impartasesti din tine dupa un anumit criteriu, nu poti suporta ca cineva care foloseste alte criterii sa fie vazut la acelas standard ca tine.

Unii oameni, mai putin puternici, mai putin indemanatici sa se joace cu acest filtru, isi ascund sufletul din ce in ce mai adanc in launtrul fiintei lor, iar acest lucru nu face decat sa mareasca traumele care oricum sunt acolo dupa fiecare dezamagire, pana ajung la momentul in care se pierd pe ei insisi inauntrul fiintei proprii , nu inceteaza a se raporta obsedant la dezamagirile trecutului care i-au impins din ce in ce mai adanc sa se ascunda, si care curand devin un latimotiv al existentei. Cel mai greu este sa treci peste aceste traume care, ramase acolo, nu fac decat sa agraveze starea, iar singura modalitate de a te vindeca de acestea este de a face pace cu trecutul, pe care de altfel l-ai introdus deja in momentul prezent, de a face altceva in loc de a te inchide in fata lor, de a le infrunta cu sufletul, si de data aceasta fara un filtru, pentru ca deja stricaciunea e prea mare si prea urgent  de indreptat ca  sa mai avem timp sa ne gandim daca ceilalti n-o sa ne judece asa cum dorim, si pentru ca deja am trecut prin destule ca sa intelegem ca nu e nevoie sa dam atata importanta acestui lucru.

Din pacate, societatea umana este, cum am mai spus, astfel conceputa incat sa nu se poata convietui complet fara ajutorul dat de filtre si masti,  dar exista contexte in care ne putem exprima liber si fara limitari, iar cercul acestor contexte se poate largi daca indraznim sa ne daruim complet pe noi insine din ce in ce mai multor oameni, fara teama.

Sistemul acesta exista in lumea noastra din negura timpului si nu se poate spune cu exacitate de la cine a aparut, dar, in timp, noi il putem termina, putem restaura bucuria pura si neingradita ca stare de fapt in lumea in care traim.