Religie

44025045_527447941061838_4217286623403966464_n.jpg

Nu pot explica ce simt pentru tine. Îmi înghit nodul din gât cu vorbe amuțite. Ai o lumină stranie, ca și cum o ceață purpurie te-ar învălui. Văd cum îți țârșâiești în spate aripile. Un înger pe pământ, ce-și rupe penele. Am o iubire înecăcioasă pentu tine. Ești o stea căzătoare, dar eu sunt lut.
Într-o seară, ai rupt o pagină de Apocalipsă dintr-o Biblie mică, și ai umplut-o cu tutun.
-De ce-ți faci din țigări un ritual de a arde blesteme? te-am întrebat.
-Nu ard blesteme, ci profeții. Știi ce se întâmplă când îți ucizi propria imagine dintr-un episod de timp?
-Nu.
-Partea aia din tine ți se întoarce în suflet. Când mori într-o lume, te întregești un pic mai mult în alta.
-Arată-mi calea spre toate aceste emoții pe care le trăiești. Tot așa. Din nou și din nou. Arată-mi cum să dilat clipele până devin pelicule de eternitate.
Zi după zi, într-un ciclu infinit de giuvaieruri celeste urcând și coborând, ajunsese dependentă de  libertate, decupându-și sufletul ca să sângereze raze de lumină.
Pe mine mă învăța cum să ard în întuneric.
Noi eram două păpuși, ne puneam în scenă teatrul pentru prima dată. Intr-un anotimp, tu ți-ai legat ațele roșii de mine ca de un păpușar. Acum te zbați. Ai făcut un legământ pe care îl vei retrăi vieți la rândul. Pe de altă parte, acum ceva timp îți promisesei vidul la finalul firului cronologic.
Luna te hipnotizează. Ai căzut de pe cerul ei și nu știi când o să mai ajungi acasă.
-Ce cauți în lumea asta de insurgenți? te-am întrebat.
Tu ai răspuns:
-Îmi plac drumurile ei întunecate. Cred că, fără să văd în penumbra de unde am venit, voi reuși să-mi construiesc un nou acasă de lumină, așa cum luna se împodobește cu raze de soare. De aceea, am urmărit iepurele până în Țara Minunilor. Într-o zi, să mă descurc în noapte mă va pregăti să fiu regina pe Tărâmul Tinereții fără bătrânețe și Vieții fără de moarte.
Te regăseam în melodii de Samurai. Aveai yantre* tatuate pe brațe, spuneai că reprezintă zeițe indiene, toate fețe ale femininului cosmic, Shakti.
Iată ce spuneau despre tine:
1) Tara, cea care empatizează cu suferința celuilalt. Așa cum tu nu trăiești nimic de -al tău, mută, atentă doar la suferința altora.
2) Tripura Sundari, când te impresionează ceva frumos. Ca toate reveriile pe care le ai, te pierzi dincolo de propriile limite într-un apus, niște bețișoare parfumate, o melodie cu beat mișto, o carte, un drum cu mașina în noapte sau să înoțî în mare.
3) Matangi. Te lați purtată de cuvinte puternice, biciuindu-ne pe toți în față, cu o fărâma din întunericul pe care-l porți în tine.
3) Kali. Îți reamintește că niciodată nu ți-ai învățat lecția. Ce e uscat, trebuie aruncat, până nu se ofileste toată grădina.
Vezi câte știu despre tine? Dar până la tine nu am știut că îngerii sunt niste găuri negre. Absorb magnetic energii din noi, ceilalți.
Ai plâns iar.
Ai fața palidă și ochii înroșiți.
Văd în ei prea multe lucruri care dor. Aș vrea să poți să vezi și tu în ai mei.
Shhh…
Închide ochii și blochează imaginea asta terifiantă.

Cea mai frumoasă senzație

el2

Vrei să fii muza mea? De data asta. Nu mă gândeam că o sa fii… Și în tot acest timp cerul nopții a fost luminat de coase, semicercuri, cercuri imperfecte și cercuri întregi, trecând din nou la coase ca să se întoarcă la cercuri. Încă sper să am în minte totul cu precizie. Pentru că mă gândeam azi să te fac muza mea.

Nu, nu îți pun întrebarea față în față. Mi-e și frică să te romanțez, poate mă îndrăgostesc. Dar ai fost senzația unei nopți înstelate de gânduri calde și simple.

N-am de ce să zic despre toate tâmpeniile care s-au întâmplat între noi și cum am ajuns să nu-ți mai vorbesc, nici eu nu știu de ce. Poate de teamă. Poate pentru că am mai încercat să îți vorbesc, și n-a ieșit cum trebuie. Dar îmi erai în cap, cu toate că niciodată nu am fost destul de atentă la tine ca să te văd cu adevărat. Și niciodată nu am ținut la tine așa de mult. Sună idiot, dar ăsta e adevărul fără metafore.

În seara aia m-am decis să te văd. Tocmai pentru că îmi erai în cap. Poate pentru că îmi erai încă un mister, deși până la urmă n-ar fi trebuit să fii, pentru că fusesem intimi. Poate pentru că aveam nevoie să completez povestea în care nu te-am facut să înțelegi că pot mai mult decât să trădez în orice fel.

Și mi-am luat ușor inima în dinți, că știam că poate nu o să mai am ocazia. Și te-am sunat. Ai crezut că vreau doar să vorbesc despre problemele mele. Dar eu vroiam doar să împletim povești, stări și noaptea împreună. A fost unul dintre momentele în care a meritat să țintesc cu furie norii.

M-ai strâns în brațe. M-ai luat de mână și te-am lasat. Dar ce a fost cel mai frumos e că am fost sinceră cu tine, cum nu am fost niciodată. Mereu te-am acceptat așa cum ești, privindu-te cu sufletul. Ție îți părea rau pentru tot ce a fost între noi. Dar fusesem doi proști, și ne meritasem unul pe altul.

Of, de ce mă întorc la melancolii? Nu asta vreau să exprim. Vreau să exprim cum ne-am dezbrăcat de bariere. Bine, ne-am dezbrăcat și propriu zis. Dar n-a ieșit decât ceva foarte stângaci. Nu ne mai cunoșteam corpurile ca înainte.

Dar totul a fost bine. Pentru că nu erau bariere.  Deși nu s-a trezit în noi vreo conexiune pasională, sufletele noastre erau dezbrăcate de bariere. Și noi eram doi oameni maturi, nu ca înainte. Două persoane care se complăceau în pace, acceptare și onestitate. Totul a venit natural.

Mi-ai sărutat mâinile, fața. Ne-am tot sărutat și mângâiat. Pur și simplu. De dragul unei nopți în care aveam nevoie de un suflet. Nu era neapărat ce aveam în cap, eram doi ce se mângâiau fără să fi ales neapărat asta. Nu era nimic altceva decât sinceritate. Nici pasiune, nici atracție, nici iubire. Am șușotit până târziu, îmbrățișați, și am adormit la fel.

Te-am simțit cum la un moment dat în cursul nopții mi-ai întors spatele, doar ca să mă cuprinzi din nou spre dimineață.

A doua zi, când ne-am separat, mi-am pus muzică și am visat. Și eram mai fericită. Poate aveam o foame de intimitate pe care tu mi-ai împlinit-o. Noi am fost întâmplători și nu vreau să fim vreodată mai mult. Sper să nu mă râzgândesc. Pentru că nu vreau să mă îndrăgostesc de tine. Și nu vreau să mi se frângă inima.

Nici n-am avut vreo relație care să nu mă schimbe și în care să nu mă simt constrânsă de ceva. Oricum n-aș vrea să îmi pierd întregul, spontaneitatea și libertatea din nou. Nu sunt complexată de trecut, doar că simt că nu sunt pregatită. Aș repeta greșelile.

Dar acum ai fost muza mea. Cu toate că m-am ferit să povestesc de tine până acum.